Un autor american susține că Isus nu a fost îngropat. Este adevărat?


Nici nu știam, până azi, că există site-ulBiblia pentru sceptici”… E drept că avem atât de multe lecturi recomandabile încât nu ne permitem să pierdem vremea cu zonele gri ale internetului. Însă mi-a sărit în ochi (din nou, au, ochiul!) o întrebare de pe forumul tpu.ro, care sună cam așa:

1

Nu am avut nici un dubiu că este vorba despre ”amicul” Ehrman atunci când se face referire la un autor care debitează o asemenea prostie. Am considerat totuși că este de datoria mea să ofer câteva lămuriri, făcând referire strict la articol. Bine știm că exemplele din maculaturile ilustrului rătăcit american sunt mai multe și,  de ce nu, ar putea fi și ele abordate pe viitor.

Răspunsul martzianului:

Omul nu prezintă decât supoziții, niște vederi personale fără acoperire; în nici un caz „dovezi” de orice fel. Ideea că „romanii L-au răstignit și prin urmare nu avea cum să fie îngropat” nu ține loc de „argument„, nici măcar atunci când vii cu referiri din scrierile lui Horațiu sau din Iuvenal, Artemidorus sau Petronius. De ce? Răspunsul pe scurt ar fi că Isus nu a fost condamnat pentru încălcarea legilor romane, ci pentru încălcarea legilor și obiceiurilor iudaice. Romanii nu i-au putut găsi nici o vină, după cum bine știm:

Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâți. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” (Luca 23:13-16)”

Pilat le cere iudeilor: Luați-l voi, și judecați-l după legea voastră, dar aceștia răspund Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”. (Ioan 18:31). Dreptul de acorda pedeapsa capitală a fost retras de la autoritățile iudaice, încă din anul 6 i.H, acesta intrând strict în atribuțiile Guvernatorului roman.

La ce face referire Bart Ehrman, de fapt? Practica romană era ca cei crucificați să rămână pe cruce până mureau (ore, chiar zile întregi, uneori) pentru ca apoi să lase trupurile în descompunere acolo, pentru a fi devorate de către vulturi. Logic, pentru problemele ce țineau de încălcarea legii romane, pentru a seta un exemplu dur. Dar, așa cum spuneam, Isus nu încălcase nici o lege romană.

În ceea ce privește legea mozaică,, pe de altă parte, aceasta stipula ca cei executați să nu rămână la locul execuției peste noapte, ci să fie îngropat. O asemenea persoană se afla sub blestemul divin, iar faptul că trupul ei ar rămâne expus se considera că ”spurcă ” (desacralizează) pământul. Pentru a ne clarifica, vă invit să citim Deuteronom 21:22-23.

Dacă se va omorî un om care a săvârșit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea şi l-ai spânzurat de un lemn, trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, și să nu spurci țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 21:22-23)”

Prin urmare, atunci când Sanhedrinul a solicitat ca trupul lui Isus să fie coborât de pe cruce, romanii nu aveau nici un motiv să le refuze acest lucru. Vedem că Iosif, unul dintre membrii Sanhedrinului (Sinedriu, Sobor, etc – e același lucru) a cerut trupul lui Isus. Este total improbabil ca liderii romani să stârnească poporul cu o provocare, atentând gratuit la credințele acestuia, după ce deja avuseseră deja tulburări. Asta cu atât mai mult cu cât urma o sărbătoare religioasă extrem de importantă pentru acesta, care ar fi putut ațâța din nou spiritele…

Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului – a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. (Marcu 15:42-45)

Vedeți că și autorul se contrazice. Citez: „Răstignirea lui Iisus s-a petrecut de Paștele evreilor – o sărbătoare iudaică cunoscută pentru sentimentele sale anti-romane. Exact genul opus de ocazie menționată de Philo.” Fac apel la logică și vă întreb: cunoscând valențele sărbătorii, de ce ar fi riscat Guvernatorul să stârnească o revoltă, atentând la însăși legea iudaică, mai ales că, în urmă cu doar câteva ore, le-a cumpărat liniștea prin condamnarea la moarte a unui nevinovat? E nevoie de un institut de științe politice pentru a preveni o astfel de situație nedorită?

În concluzie, nu avem nici măcar un singur motiv să credem ca Isus nu a fost îngropat Dacă sunteți familiari și cu celelalte presupuneri ale lui Ehrman, apropo de îngropare (referirile la Pavel, etc) și sunteți interesați de subiect, vă pot sta la dispoziție cu explicațiile. Ele vor fi la fel de simplu de demontat, pentru că scrierile autorului american nu sunt cine știe ce documentate sau argumentate cu maximum de seriozitate, singurul sens al lor fiind decredibilizarea credinței creștine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: