Oare cum arată… Dumnezeu?

În urmă cu ceva vreme am dat peste o întrebare, poate doar pe jumătate pusă ”la mișto” de un puștan, ”ateu militant”. Sunt sigur că cei mai mulți dintre noi s-au confruntat cu ea, măcar o dată în viață. Iaca și întrebarea (citez):

”Cum arată Dumnezeu, dacă ziceți că există? E invizibil sau incolor?”

Ce ați răspunde în acest caz? Este drept că, unele biserici îl portretizează pe Dumnezeu Tatăl sub forma unui bătrân cu barbă mare, albă, cu părul lung. Pare mai degrabă un pensionar blajin, nevolnic decât Dumnezeul care despărțea apele Mării Roșii sau care ține totul în mâna Lui. Nu, nu găsim în Biblie că Dumnezeu ar arăta așa, iar cei care o fac scot din context pasaje cum ar fi cel din Daniel capitolul 7…

Atunci cum ”arată” Dumnezeu?

Atunci când punem o astfel de întrebare facem o gravă eroare de categorie. Cum așa? Să vedem… Pe de o parte avem o lume naturală, fizică – și un simț corespondent (în acest caz, văzul). Pe de altă parte avem realitatea transcendentală, cea care depășește granițele naturalului și nu se aplică legilor sale… Și unii dintre noi au decis să le pună împreună, alăturând caracteristici specifice primei categorii la a doua categorie! E oarecum ca și când am întreba… ”cum miroase culoarea roz”?

În Exod 33:20, Dumnezeu Însuși îi spune lui Moise:

„Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască.”

Dumnezeu nu poate fi văzut – pentru că El este Duh. Totuși, El s-a revelat pe Sine, traversând acea graniță dintre natural și supranatural, iar omul L-a putut cunoaște în persoana lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. E drept că au fost situații în care Dumnezeu s-a întruchipat într-un înger, spre exemplu, pentru a fi accesibil oamenilor, pentru a putea fi ”văzut” (ex. Judecători 13:22). Cu toate acestea oamenii nu îl pot vedea pe Dumnezeu în toată plinătatea Lui, așa cum este cu adevărat. Este imposibil!

Capacitățile spirituale cu care am fost înzestrați sunt cele care ne ajută să intrăm în legătură cu Dumnezeu, însă modul în care îl vom ”vedea” nu este nicidecum fizic, ci mai degrabă cu „ochii sufletului„, ca pe o făptură imanentă, conectându-ne cu El la nivel spiritual – prin rugăciune, meditație, etc. în lumina Cuvântului – a Bibliei, unde scrie și că:

„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1:18)