Milioane de copii din întreaga lume înfruntă zilnic o realitate cruntă: abuzul. Milioane de zâmbete sparte, milioane de poveşti murdărite de ticăloşia adultă. Dincolo de cei mulţi şi răi, printre care ne ascundem cu toţii uneori, o lume întreagă asistă complice la masacrul copilăriei. Abuzul împotriva copiilor este păcat. Uneori găsim scuze; în Biblie chiar. Nu mă interesează disputele voastre teologice. Nu avem timp de ceartă. Lacrimile şi roadele vorbesc de la sine…
Pentru părintele bun, care se face că nu vede: Nu te scuza că al tău nu este bătut. Sau că îl asculţi cu răbdare şi îi vorbești omeneşte; că îţi faci timp pentru el! Nu te face că nu ştii! Nu eşti cu nimic mai bun decât ceilalţi dacă nu iei atitudine. Nu ajuţi nimănui dacă stai pe gard!… Uneori schimbarea poate veni de la tine, doar să îţi pese cu adevărat.
Pentru adultul care bate, cu palma, cu băţul, cu vorba, cu privirea sau cu nepăsarea: ceea ce faci este păcat! Aduci multă suferinţă aşa, chiar dacă uneori o faci din dorinţa de a avea un copil mai bun. Opreşte-te până nu va fi mai târziu, pentru copilul tău, pentru tine!…
Pentru copilul care plânge: Dumnezeu te iubeşte! Şi eu…
Cea mai veche Biblie creştină, „Codex Sinaiticus”, a fost digitalizată şi va putea fi accesată gratuit online, în urma finalizării unui proiect care a durat patru ani. Incepând de luni, 6 iunie 2009, documentul este disponibil de a fi accesat online. Documentul iniţial, scris în limba greacă şi datând din perioada împăratului roman Constantin cel Mare, a avut 1400 de pagini, din care doar 800 au invins timpul.
Pe timp de criză totul pare permis! Oamenii fac orice pentru a împrumuta bani, ajungând până la a oferi garanţii din cele mai bizare. Kontora, o instituţie de credit din Letonia este gata să ofere creditare acelor clienţi care sunt gata să-şi pună la bătaie nimic altceva decât… sufletul! Cei care semnează “Înțelegerea” trebuie doar să îşi scrie prenumele fără a fi obligați să arate alte documente.
Într-o ţară în care criza financiară a lovit cu o virulenţă extremă, şomajul înregistrând o creştere fără precedent iar băncile au redus drastic împrumuturile, firme mici de genul celei de mai sus acordă împrumuturi pentru 1 până la 90 de zile solicitând în schimb dobânzi piperate.
Întrebat ce se va întâmpla cu cei care nu vor returna banii împrumutaţi, Viktor Mirosiichenko, reprezentantul companiei, a declarat că firma sa nu va trimite recuperatorii să ia banii înapoi şi că nu va apela la violenţa fizică. El a concluzionat sec:
“Dacă nu ii vor returna ce poți să faci? Nu vor avea suflet, atâta tot“…
Să-mi sară inima din piept şi alta nu… În periplul meu săptămânal de pe net, cu scop de update personal în ceea ce privește noutăţile interesante sau ştirile de interes comun, mi-a sărit în ochi un titlu din revista presei care începe seducător cu „România este pe locul 2…”. Înainte să termin de citit fraza, m-am trezit, ca un optimist incurabil ce mă aflu, că mă bucur. Acum, să nu mă înţelegeţi greşit şi să nu credeţi că aş avea niscai dificultăţi de citire, asta conferindu-mi timpul necesar a zăbovi. Cu toată modestia, mintea îmi zburdă uneori şi nu mă pot abţine să nu dau frâu liber gândurilor şi imaginaţiei. Citeste restul articolului
14 procente dintre copiii din Republica Democrata Congo vor muri înaintea împlinirii vârstei de 5 ani, conform Christian Post, care citeaza un punct de vedere al Caritas, confederaţie formată din 162 de oraganizaţii umanitare catolice. Câteva mii de copii au nevoie disperată de adăpost, hrană şi medicamente.
Aproximativ 1,3 milioane de copii din aceasta ţară suferă în prezent de malnutriţie, o tulburare cronică de nutriţie, consecinţă a aportului inadecvat de proteine şi/sau calorii.
In momentele cele mai de jos ale vietii mi-ai fost aproape. Singurul prieten adevarat prin furtuni salbatice si prin clipe de cer, ai plans cu amaraciune si ai zambit fericit alaturi de mine. M-ai purtat pe bratele Tale puternice si mi-ai daruit din dragostea-Ti pentru lumea asta pierduta. M-ai invatat sa fiu om, un om dupa inima Ta…
Azi nu mai am decat un singur vis: sa fiu ca Tine! Sa iubesc in orice vreme si sa luminez intunericul din jurul meu. Sa mangai tristii si sa hranesc saracii, sa le spun despre frumusetea Creatorului, invatandu-i sa paseasca pe calea cea stramta, asteptand cu nerabdare venirea Ta…
M-am gandit astazi sa scriu despre el… Probabil ca nu o va mai face nimeni, niciodata, desi multi se vor bucura in fiecare an de darurile lui. Nu multi ii vor face o poza si nici nu se vor opri sa il admire. Va fi bun si va sta acolo numai atata timp cat va aduce roada. Asta deoarece nu este altceva decat un… mar!
Preocupat, dar cu gandul la cele sfinte, desi treaba ma zorea de la spate, am observant deunazi un merisor in gradina de la Gepiu. Probabil ca nu sunt mai mult de doi ani de cand completeaza flora Centrului Smiles de la Gepiu si ar fi trecut neobservat, la metrul si zece centimetri cu care se ridica timid catre cer, daca nu ar fi fost… plin de roada! Citeste restul articolului
Celebrul cantaret de muzica pop a decedat dupa ce a suferit un stop cardiac la locuinta sa din West Los Angeles. Un apel la 911 a fost efectuat la 12,21 ora locala, starul ajungand la spital in coma profunda.
…Si se pare ca de data aceasta este si adevarat… O lume intreaga incepe sa fiarba, mai ca ii simt aburii infierandu-mi gandurile. Presa nu doarme, fanii plang… Dar viata… merge inainte; doar pentru unii, pentru noi, cei care nu stim cata vreme va mai fi astfel.
Imi aduc aminte si astazi ziua in care Michael Jackson a cantat pe Stadionul National. Nu am dormit toata noaptea. Nu de galagie, desi locuiam la doi pasi de stadion, ci de emotie… Ma simteam complesit, adolescent fiind in acea vreme, de importanta evenimentului si de grozavia faptului ca ma aflu in acelasi oras… la 3 strazi distanta de el… Toata lumea vorbea numai despre asta, pe frigiderul nostru abia mai incapeau pozele, peretii gemeau de postere… citeste restul articolului
„Scoala scoate tampiti…”, spune Presedintele Statului Roman, cel care ne reprezinta, cel putin pe hartie, pe fiecare dintre noi; adica pe fiecare director de scoala primara, pe fiecare profesor si invatator, pe fiecare actual si viitor… “tampit”, ma scuzati, “absolvent” am vrut sa spun!
Ma scarpin in cap (semn al idioteniei, oare?), intorcand-o pe toate partile. S-o referi la noi toti, domnul Basescu? Si la mine? Si la colegii mei? Si la copiii dumnealui? Dar la propria-i persoana?… Pentru ca mai toti avem in comun cel putin un singur lucru: sub o forma sau alta suntem iesiti de pe bancile scolii! Chiar daca unii au stat mai mult pe acolo, pentru a invata ori pentru a-si strange diploma dupa diploma, in timp ce altii s-au multumit a sti sa citeasca ziarul. citeste restul articolului
Oricine ma cunoaste stie ca in inima mea e un mare loc destinat cu credinciosie si pentru tot restul vietii persoanelor fara adapost, „copiii si oamenii strazii” in limbaj comun, „boschetari” in limbajul celor rautaciosi si saraci in sentimente. Timp de multi ani, frumosi si grei, mi-am petrecut zilele ori noptile printre ei, impartasind dragostea lui Hristos si punand umarul la ridicarea celor cu care m-am identificat in suferinta si in succese, boala si in sanatate, in nastere si in moarte… citeste restul articolului
Nu stiu altii cum sunt, dar eu imi port mereu trecutul ca pe o carte deschisa, oriunde merg, orice as face si oricat as plange sa uit ori sa sterg cu buretele ranile suculente sau cicatricile urate ale sufletului. Invat din povestile inca nescrise ale propriei vieti, ce incepe sa devina si lunga, si valorez lectiile pe care le poarta cu ele; tacute, dar care striga in mine, ma umanizeaza si ma reprezinta ca om, imi dau putere sa invat ca a fi este mai important decat a face…
Imi amintesc cu claritate ziua in care am intalnit-o la metrou. O batrana gheboasa, cu capul plecat a umilinta si cu mana intinsa, spasmodic deschisa ca pentru un blestem. O clipa am trecut pe langa ea, asa cum facem mereu atunci cand vine vorba de ei. Sunt atat de multi… sunt atat de saraci, sunt atat de enervanti uneori… Ne strica inconstient lumea deja hidoasa si trista in care traim. De unde sa le dam la toti? De unde atat paine, de unde atatia bani, de unde atata … zambet? citeste restul articolului
Se pierde si se stinge, in dramaticul dans al imbatranirii noastre incete, frumusetea si entuziasmul vietii de odinioara. Insasi viata se risipeste si trece odata cu ele. Nu mai stim sa scriem si sa plangem, sa cantam si sa radem, sa alergam ca nebunii prin ploaie si sa ne reinventam prin bancuri atunci cand totul devine mult prea apasator. Vremuri descreierate ne sufoca, aducandu-ne aminte ca suntem condusi de taxe si impozite, ca traim pentru ratele din banca ori ca murim fara sa fi fost cu adevarat tineri… citeste restul articolului
Nu spun ca, usor-usor, uitam sa mai mergem pe jos, sa ne bucuram de frumusetea naturii, ori sa traim frumos… Ma limitez la a spune ca in zilele noastre masina apare din ce in ce mai mult ca o necesitate si nu ca un lux. Inca de pe bancile scolii pustanii viseaza la ea si se cred… soferi. Aproape ca nu mai exista casa fara un harb la poarta, macar. Dezastrul incepe atunci cand uitam ca ceea ce poate fi o binecuvantare, se poate transforma cu adevarat intr-un blestem la doar o secunda de inconstienta distanta.
As arata clipul de mai jos tuturor oamenilor din lume, desi el nu reprezinta decat o frantura din ceea ce poate insemna cosmarul respectivei secunde de inconstienta… Am numarat la rand pericolul vitezei, al neechiparii centurii de siguranta, al consumului de alcool la volan sau neatentia pietonilor. Si am numarat apoi vieti distruse, destine curmate, durere si disperare, care-i bantuie pe cei ce raman… Sa privim cu totii, dragii mei si draga proprie persoana si sa invatam ceva!…
S-a creat o mare tulburare printre crestinii de orice culoare si confesiune in ultima perioada datorita cipurilor ce vor fi inserate, se pare, in documentele noastre, pasaport, carte de identitate sau permis de conducere. Multi dintre cunoscutii mei nu mai stiu sa salute, sa converseze, sa zambeasca, paralizati fiind de teama.
“-Ai auzit? Ce parere ai? Vai de noi!”
Mai mult ca niciodata televiziunile se ingramadesc in a mediatiza subiectul si in a raspandi teama. De parca nu ar fi indeajuns criza economica si perspectivele ei sumbre… citeste restul articolului
Imi plac la nebunie pasiunea si entuziasmul din clipul de mai jos. Cred ca exprima cel mai bine atitudinea si reflexul neconditionat ce ar trebui sa apara in urma unei intalniri personale cu Dumnezeu; in urma intelegerii semnificatiei profunde a jertfei care ne aduce eliberarea. Ele exprima viata si calitatea de a privi prin ochii celui care a descoperit secretul multumirii.
Incercati in momentele cele mai grele sa priviti la imaginile astea… Ajuta!
Nu demult am fost chemat, impreuna cu consoarta, in biroul pastoral pentru a fi urecheati cu blandete. De ce? Pentru ca tinuta noastra (de fapt nu a mea, ci a partenerei) este una necorespunzatoare. Ca pantalonii, de orice forma ar fi ei, pusi pe femei, aduc “lumea” in biserica. A fost atat de deranjant pentru unul dintre cei prezenti (prefer sa il prezint fara nume si fara cap) incat s-a ridicat sa ia atitudine. Si nu oricand, ci la ora la care intreaga adunare s-a strans pentru studiu biblic. M-am uitat cu atentie la consoarta si am privit-o cu un ochi critic si nu am gasit nimic de reprosat. Mai mult, i-am precizat celui din fata noastra, incurcat la randu-i, ca moda-i pacatoasa a fost ideea mea; si a fost…
Lejer tinuta sotiei mele ar fi acceptata la scoala, la gradinita, la Parlament, fara sa duca cu gandul la nimic imoral sau iesit din comun… Cred ca lucrul acesta este valabil si in cele mai multe dintre bisericile anului 2008. Atunci, va intreb, care este problema?… citeste restul articolului
Nu am crezut ca mi se va intampla si mie. De fapt, probabil ca am refuzat sa accept, staruind intr-o manifestare perpetua a naivitatii, cu seriozitatea inocenta unui vesnic idealist. Si totusi mi s-a intamplat.
Intr-una dintre saptamanile trecute il intrebam pe unul dintre oamenii pe care i-am respectat de cand ma stiu a fi crestin daca cenzureaza comentariile (cele incomode, bineinteles) pe blogul sau. Raspunsul a fost unul, pe cat de admirat pentru sinceritate, pe atat de amar pentru subsemnatul: “martzian, le cenzurez!”. Si gata, dintr-o data am simtit ca nu mai ramane nimic de zis, nimic de comentat, dar nici de citit… citeste restul articolului
Am obosit si as vrea sa ma asez undeva; sa raman acolo, sa ascult cantecul linistii depline, sa nu mai plec niciodata… Sa descoper inca o data ca lumea poate merge mai departe fara mine, ca nimeni nu este de neinlocuit. Ca prietenii, de cele mai multe ori, iti sunt aproape doar in anumite anotimpuri ale inimii, ale vietii. Ca atunci cand seara se stinge lumina in camera de odihna, esti un om fericit daca imparti „vizuina” cu persoana potrivita (si aici nu ma pot plange).
Cred ca pentru fiecare dintre noi vine o zi ca aceasta… Ziua oboselii, ziua necazului, ziua de care nu vrem sa ne aducem aminte NICIODATA. Te uiti inainte si drumul ti se pare atat de lung catre casa. Te intrebi cum ai putut sa ajungi atat de departe si de unde vei gasi resurse sa mergi pana la capat. Te uiti in urma si retraiesti toate lucrurile prin care ai trecut pentru a ajunge aici si pentru atat de multe lucruri se pierde importanta cu care le-ai trait la maximum…
Raman doar lucrurile cu insemnatate eterna si regretul ca pe celelalte nu le vom putea retrai niciodata in alt mod!
V-ati intrebat vreodata ce e dincolo de noi, dincolo de lumea “civilizata”, acolo unde nu ajungem decat prin intermediul televizorului din sufragerie fiind la un buton de telecomada distanta sa trecem mai departe si sa uitam? “Dincolo” sunt oameni, viata, speranta si durere, asteptare, singuratate… Ma impresioneaza soarta celor din regiunea Darfur si cred ca mi-ar placea sa merg fie si o zi acolo, sa pot intinde fie si o mana ori sa ofer fie si un zambet oamenilor, fie si unuia singur!
Mai jos este unul dintre clipurile mele preferate:
Cine ma cunoaste indeaproape isi aminteste, cu siguranta, ca in timpul anilor de liceu ma puteai intalni, deseori, tarand dupa mine o geanta plina cu carti, pe care le obtineam imprumut de la biblioteca de cartier de langa liceu, doar pentru ca dorinta-mi mare de a devora literatura de calitate a impresionat-o pana la lacrimi pe batrana bibliotecara de acolo, o intelectuala rasata, insultata de micimea slujbei si de incultura unei societatii cazute in impotenta culturala, apropiata in tinerete a lui Emil Cioran, fiind si singura enciclopedie umblatoare pe care imi amintesc sa o fi cunoscut.
Tot aici, in biblioteca noastra draga, unde imi petreceam pauzele si chiulurile, si pe care la intoarcerea din armata am gasit-o transformata in depozit de materiale de constructie, am descoperit frumusetea scrierii Domnitei Gherghinescu Vania, despre care putini stiu ca a existat vreodata. Desi numele ei este asociat de Lucian Blaga, opera mica si ignoranta generala o arunca in derizoriu. Am ras, am plans, m-am regasit si am visat citind “Cartea Pierduta”, din care port cu mine fragmente de aur ce inca ma misca pana la lacrimi sau ma ajuta sa calatoresc peste tot in propria-mi existenta zbuciumata… citeste restul articolului
…spune unul dintre cantecele copilariei, de pe vremea cand inca mai mergeam pe la Cenaclu, sa radem, sa plagem, sa murim si sa inviem, totul intr-o singura noapte.
dragostea, speranta, credinta, onoarea, curajul, patriotismul, sunt valori care mor odata cu stingerea lenta a unei societati cazute in dizgratia divina…
mai mult ca niciodata pe pamant … idiotii au arme si pot face cu ele orice; ca sunt pusti cu gloante reci si care nu iarta, ca sunt condeie cu tabele si discursuri de demagogi, ca sunt flori si minciuni laolalta, armele lor aduc multa durere si suferinta, haos si nedumerire, blestem peste tot…
idioti sunt toti aceia care se duc inspre iad cu zambetul pe buze, haulind ironic si fluturandu-si zdrentele murdare sau talonul de la jeep; ne mai ramane sa plangem si sa credem, sa rezistam cu stoicism pana cand nu vom mai putea face nimic pentru ei… si mai ramane speranta ca noua, nebunii lipsiti de idiotenia comuna, sa ne pese de ei pana la capat!
"Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată." Iacov 1:5
Textele de pe acest blog pot fi preluate numai cu permisiunea autorului (Marian Zaharia) si doar in scopuri necomerciale, cu specificarea sursei si a numelui autorului. Va multumesc pentru intelegere!
Publicat de martzian 
Publicat de martzian 
Publicat de martzian 
Să-mi sară inima din piept
14 procente dintre copiii din Republica Democrata Congo vor muri înaintea împlinirii vârstei de 5 ani, conform Christian Post, care citeaza un punct de vedere al Caritas, confederaţie formată din 162 de oraganizaţii umanitare catolice. Câteva mii de copii au nevoie disperată de adăpost, hrană şi medicamente.
M-am gandit astazi sa scriu despre el… Probabil ca nu o va mai face nimeni, niciodata, desi multi se vor bucura in fiecare an de darurile lui. Nu multi ii vor face o poza si nici nu se vor opri sa il admire. Va fi bun si va sta acolo numai atata timp cat va aduce roada. Asta deoarece nu este altceva decat un… mar!
„Scoala scoate tampiti…”
Nu stiu altii cum sunt
