D’ale Bucureștilor (8): Semne care ar fi trebuit să dispară…

10 septembrie 2014

Facem pași mari către a ieși din 2014, dar Bucureștiul încă mai poartă semnele triste ale unei lumi de mult apuse – deși cancerul ei pare a nu fi ieșit încă din faza de recuperare… Nu pot să cred că, la 25 de ani de la Revoluție, Capitala încă mai are indicatoare care ne ajută să găsim drumul către ”Casa de copii”, ca o ștampilă de care nu vom scăpa niciodată, orice am face! „Casa de copii nu e acasă”, remember?

Ce-ar fi să scăpăm de ele? (Da, poza e actuală, dar așa ar fi trebuit să arate azi,  în opinia Martzianului, ultima imagine făcută înainte de a se fi dat semnul jos).

IMG_20140724_175305


D’ale Bucureștilor (7): Las-o, bă, că merge-așa… Părerea mea!

4 septembrie 2014

În dulcele stil autohton, drumul de acces dinspre strada Sebastian către noul Carrefour Vulcan a fost finalizat lăsându-se în urmă ”mici” imperfecțiuni care denotă lipsa respectului față de cetățean.

Dacă nu ai mașină și te încumeți pe jos, atunci când îți vine proasta inspirație să virezi către  trotuar sau spre Kaufland, vei avea supriza să dai din trecerea de pietoni direct într-o capcană cu noroi! Și, având în vedere valul de mașini, nervii întinși la maxim ai șoferilor, degetele ridicate și urările de bine care mai toate se încheie cu ”mătii”… pățești cam ce am pățit noi azi.

Mulțumim, Dorele!

IMG_20140904_140019


Drama cățelului rănit, copiii străzii și reacțiile unora la ice bucket challenge

1 septembrie 2014

09f-Eingang-zum-Loch

Pe vremea când lucram cu copiii străzii obișnuiam să organizăm patrule de noapte. De cu seara și până dimineața formam echipe de câte doi și băteam în lung și în lat orașul ăsta mare și trist, pentru a descoperi nou veniții, pe cei aflați la prima noapte pe stradă. Experiența ne-a arătat că aveam infinit mai multe șanse de a-i reintegra în familiile lor sau în centrele de unde fugiseră, dacă reușeam să îi găsim încă din prima seară. Întâia experiență la canal a fost, pentru mulți dintre cei care sunt încă acolo, după mulți ani, coșmarul care le-a schimbat iremediabil viața.

Nu cred că vă puteți închipui ce simte un copil violat, cum se maturizează și cum îmbătrânește urât și hidos în câteva ore, născându-se singur și trist pentru un calvar ce se va repeta obsesiv în imaginațiile fiecărei zi ale unui sfârșitul de viață care pare tot mai obositor și tot mai departe. Nu cred că sunteți prea mulți cei care știți neputința ce o simte adultul care vede cum brațul său, ce ar fi vrut să ofere curaj și îmbrățișare stârnește repulsie și teamă în copilul care plânge cu mâna la fund în pe treptele din fața gării… Ce umilință, ce neputință, câtă ură și chin! Am trecut pe acolo, e drept, ca profesionist, și singurul lucru care m-a ținut întreg la minte, printre miile de lacrimi și neputințe a fost credința în Dumnezeu și refugiul ocazional în frumoasa și fascinanta lume a copilăriei…

Hei, să nu mă acuzați pe mine că sunt dur! Să nu vă plângeți că imaginea zugrăvită de Martzian mai sus vă șochează. Realitatea este cu mult mai înfricoșătoare și nu o voi reda aici, pentru că nu îmi permit să vă stric buna dispoziție sau educația. prin simpla descriere a acesteia. Citește mai departe…


Cum se poate împăca liberul arbitru cu omnisciența divină?

17 august 2014

choices

Biblia ne învață că omul este o ființă rațională, capabilă de a face alegeri morale prin exersarea voinței. Dumnezeu a permis acest lucru încă de la bun început; El nu a creat roboței, ci ființe capabile de decizie. ”Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta”  (Deuteronomul 30:19)

Pe de altă parte știm că Dumnezeu este omniscient, atotcunoscător.  ”Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.”  (Isaia 46:10)

În toate timpurile au existat oameni care au găsit greu de acceptat că cele două realități pot să coexiste.

Logica lor: Citește mai departe…


Cel mai îndrăgit cor de gospel din Marea Britanie, prima oară în România, pe 19 septembrie 2014

17 august 2014

London Community Gospel Choir, cel mai iubit cor de muzică gospel din Marea Britanie, va susține în premieră un concert în Romania, pentru o cauză socială a Fundației HOSPICE Casa Speranței.

Evenimentul este programat vineri 19 septembrie 2014, în București, la Muzeul Național de Artă (sala Auditorium).

Pentru mai multe informații, ori pentru a achiziționa bilete, dați click pe afișul de mai jos.

Concert London Community Gospel Choir - Click pentru bilete


”Fericiți cei săraci cu duhul”? Cum adică?

15 august 2014

2748Mulți dintre cei care sunt la început cu citirea Sfintei Scripturi, folosind o traducere mai veche, vor fi consternați și debusolați atunci când ajung la Evanghelia după Matei capitolul 5 versetul 3, unde scrie așa:

Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.” (Matei 5:4, BOR)

Cu toții știm că a numi pe cinevasărac cu duhul” nu este tocmai un compliment. Dacă veți căuta în DEX veți găsi Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost”.

În modul cel mai just ne vom întreba: cum adică? De ce ar spune Isus că unul lipsit de inteligență și de spirit, un prost, este fericit și deține Împărăția Cerurilor? Este aceasta o condiție și, dacă da, cum fac ”să mă prostesc”, având în vedere dacă m-am născut cu o oarecare inteligență? Citește mai departe…


Se întâmpla acum șapte ani…

28 iulie 2014

DSCF0240Și au trecut șapte ani de când am pășit amândoi, cu emoții, în fața pastorului și a invitaților. Mult mai mulți au fost cei în care ne-a unit o prietenie sinceră. Piramida relației noastre are o bază solidă. Am trecut prin multe împreună. Focul însă nu a reușit să ne despartă, ci ne-a unit mai mult, sudând conexiunile dintre noi.

Citeam deunăzi un articol despre Seven-Year Itch, imboldul care, la șapte ani de căsătorie, cică te îndeamnă spre infidelitate pe fondul declinului fericirii în cuplu. Senzația a fost că citesc despre un concept cu totul străin. Martzianul își iubește astăzi martzianca mai mult ca niciodată. I se pare chiar mai frumoasă decât în urmă cu 17 ani, când l-a fascinat pentru prima oară cu prezența ei. Deși nu a început chiar încurajator, relația noastră a evoluat într-o prietenie mai valoroasă decât diamantul cel mai de preț devenind, cu fiecare zi, tot mai puternică. Da, chiar și acum, când a ajuns la nivelele superioare… Citește mai departe…


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 71 other followers