Dăruind “bucurie de Crăciun”. Ce zici, te bagi?

21 noiembrie 2014

Bucurie de Crăciun

Martzianul vă provoacă şi anul acesta să dăruiţi “bucurie de Crăciun“. Cu ocazia sărbătorii Nașterii Mântuitorului ne-am propus să mergem cu Vestea Bună la 250 de semeni cărora nu se înghesuie multă lume să le bată la uşă: aceia dintre noi fără o locuință.

Cu ajutor de sus, vrem să oferim dovezi practice de dragoste: vom duce cadouri la peste 100 de copii, vom găti 1000 de sarmale şi alte bunătăţi pentru toată lumea, le vom oferi îmbrăcăminte celor care tremură de frig.

Nu vom uita de colinde şi de mesajul plin de speranță al sărbătorii, care este valabil pentru toţi oamenii, din orice vreme şi circumstanță.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.» (Isaia 9:6, NTR)

Dacă vreţi să vă alăturaţi acestei iniţiative, vă invit să vizitaţi site-ul campaniei Bucurie de Crăciun, sau varianta în limba engleză – Joy 4 Christmas.


Jocul marilor mici și cel al micilor mari…

15 noiembrie 2014

mom shoes

Priveam zilele trecute la copii cum se joacă. Fetițele încalță pantofii mamei. Își iau poșetă și se dau cu ruj, se transformă de la un minut la altul în doamna învățătoare, în doamna asistentă sau într-o mămică iubitoare. Băieților le place să se dea șoferi sau polițiști, luptători de comando sau meseriași care repară diferite lucruri prin casă. Adesea pot fi văzuți împreună, jucându-se cu rândul de-a mama și de-a tata, de-a părinții și copiii, etc.

Privind la joaca  copiilor, aparent inutilă pentru mintea nesuferit de pragmatică a adultului, m-am dus cu gândul la noi, cei ”care suntem”. O, cât de des creștinii imaturi și iresponsabili se joacă de-a biserica! De câte ori nu fac din lucrurile serioase un simulacru, o maimuțăreală ieftină și pe care nu sunt dispuși să o ducă până la capăt! Ne facem că ne pasă, ne facem că iubim, ne facem a duce un trai sfânt, trișăm și nu dăm socoteală, una vorbind și alta trăind. Mai rău, luăm pauză de la pocăință ori de la lecțiile Tatei și schimbăm rolurile sau regulile jocului atunci când ne taie capul… Cel mai trist este că, atunci când totul este la iveală, alegem calea tristă a mizeriei ascunse sub preș, negarea și eliminarea celor incomozi.

Privind copiii care se joacă de-a adulții și creștinii care se joacă de-a biserica, am înțeles marea deosebire dintre ei: copiii iau totul mult mai în serios! Copiii au învățat să se bucure de jocul lor.

Privind copiii care se joacă de-a adulții și creștinii care se joacă de-a biserica am înțeles marea asemănare dintre ei: și unii și alții vor da socoteală pentru neascultarea din timpul jocului. Tata îi pedepsește pentru îi iubește…

Mi-ar placea să pot spune mai multe pe tema asta, să privesc mai mult și mai de aproape. Dar nu pot: privitul doare, uneori…

De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:12; NTR)


Replica unui bărbat nașpa pentru o femeie mișto…

29 octombrie 2014

man_2_

Pentru că uneori nu am somn, am rămas să mai bântui oleacă pe net. Asta și mulțumită faptului că jumătatea mea cea mai bună nu este acasă, să mă beștelească pentru că nu îmi respect orele de odihnă. Parcă o aud șoptind, cu o clătinare din cap (moment în care sar ca în pruncie, când ne prindea bunica furând din cozonaci – în timpul postului):

”Bubu, nu mi se pare normal…”

Da, nu e normal și doamna mea are tot dreptul să mă dojenească. Acum însă am o scuză – una care ține! Astăzi nu sunt acasă și prin urmare somnul se lipește mai greu de mine. Deși toți mă știu acasă și fizic sunt în casa pe care o numim acasă, eu tot nu mă simt acasă. De ce? Pentru că acasă este pentru Martzian doar acolo unde este și ea (iar ea lucrează în ture și iese dimineață). Trebuie să mă credeți pe cuvânt, sau să alegeți să iubiți la fel pentru a înțelege…

În fine… Ca să nu ruinez ce a mai rămas din această noapte, voi scurta relatarea, care astăzi nu mă lasă să adorm tăcut. Chiar la momentul stingerii, mi-a sărit în ochi un articol ”catchy”: ”Nu cred în bărbații însurați”, scris, evident, de către o doamnă. Ce curios însurat ar putea să nu dea click pe un link titlul ăsta? Well, not me, baby! Așa am aflat că supărarea domniei sale este că, pentru prietenele  ”singure, divorțate și mișto”, categorie din care a făcut parte pentru o vreme, nu se mai găsesc bărbați la fel de ”mișto”. Se pare că toți ar avea defecte ascunse, demne de expunere și demascare publică!

Citez:

După ce treci de 30 de ani, şansele să găseşti bărbaţi superbi, inteligenţi, manieraţi, rezolvaţi psihic, gladiatori în pat şi liberi sunt zero. Zero. Toţi bărbaţii mişto sunt luaţi. Ăia care rămîn, de cele mai multe ori, au o problemă.

Vă las pe dumneavoastră să descoperiți problemele pe care toți bărbații le au, conform cu opinia autoarei. O să vă rog doar să nu vă înfierbântați prea tare, chiar și dacă veți decide, asemeni mie, că merită exprimat un punct de vedere sau o replică. S-au stârnit deja destule pasiuni pe tema asta.

I-am lăsat doamnei (pe facebook, unde altundeva?) un mesaj  din partea mea, unul dintre bărbații nici mișto, nici superbi, dar însurați definitiv și iremediabil, interesat doar de fericirea femeii cu care a ales să își împartă bunele și relele (și cu care s-a căsătorit, apropo, după fatidica vârstă de 30 de ani).

Îl voi reda și în cele ce urmează:

Bărbații “superbi” sunt, de regulă, doar în reviste. Și aceea este o imagine întreținută artificial, pentru o vreme. Rareori bărbatul care te va face fericită va arăta ca DiCaprio în tinerețe (iertați-ne că nu suntem cu toții atleți, modele sau staruri de cinema!). Și, de regulă, este acela care nu te va readuce, o dată la câțiva ani, la statutul de “divorțată” – fie ea și superbă sau „mișto”. El te va iubi toată viata, așa cum voi face eu cu soția mea (deși nu sunt nici „mișto” și nici „superb”).

Poate că însăși definiția pentru “mișto” o înțelegem diferit. Alergând după himere și visuri adolescentine cu prinți pe cai albi putem trece în grabă pe lângă oamenii buni, care merită atenția noastră. Nu voi comenta tendința de generalizare, pentru că mi-o pot explica. Probabil că, în momentele mai puțin aprinse, nici dumneavoastră nu veți crede tot ce ați scris. În ciuda pasiunilor pe care le ridică, articolul pare mai degrabă un un strigăt de disperare, o formă de refulare a propriilor nerealizări.

Vă doresc… un bărbat ”mișto”, care să vă facă fericită, stimată autoare de articol!…

Foto:  sudocrem.co.uk


Am o problemă…

27 octombrie 2014

… cu cei care, deși citesc zilnic tone de tâmpenii pe net, au uitat să deschidă o carte.

… cu profesorii care eșuează la propria materie.

… cu cei care, deși absolvenți de liceu sau de studii înalte, încă nu au decis că e timpul să învețe când e cu ”i”, când e cu ”ii” sau cu ”iii”, când e cu cratimă și când e fără, etc.

… cu familiile care, deși au promis ”la bine și la rău”, sunt gata doar pentru atunci când este bine.

… cu cei care te contrazic chiar și atunci când sunt ei înșiși conștienți de faptul că habar nu au.

… cu cei care îți oferă sfaturi fără să le ceri și mai ales, pe care ei înșiși nu le urmează.

… cu nutriționiștii grași.

… cu medicii care fumează.

… cu vecinii care bat în țeavă de fiecare dată atunci când dai televizorul mai tare, deși toată săptămâna au deranjat.

… cu polițiștii de la rutieră care parchează neregulamentar, vorbesc la telefon în timp ce conduc, nu dau prioritate, șamd.

… cu părinții care încearcă să își trăiască viața prin copii, forțându-i să le urmeze proprile visuri eșuate.

… cu soții care nu-i spun ”te iubesc” celei trecute pe numele lor în buletin.

… cu bărbații care agresează femei.

… cu creștinii care își învață Biblia pe de rost și refuză, conștient sau mai puțin conștient, să o trăiască.

Am mai multe astfel de probleme și la unele încă mă decid cum și cât ar trebui să mă afecteze. Acestea sunt doar câteva, în ordinea în care mi-au venit pe tastatură, nu neapărat în cea a importanței.

Voi cu cine aveți o problemă?


Harul este gratuit, dar nu și ieftin!…

18 octombrie 2014

1842448_orig

Noi am avut de suferit de pe urma predicării unui har ieftin. Harul este gratuit, dar nu este ieftin. Oamenii vor accepta orice este gratuit, dar nu sunt interesați de ucenicie. Ei îl vor primi pe Hristos ca Salvator, dar nu și ca Domn” (Vance Havner)

Odată intrați în lumea bună a celor ce îl au ca Tată pe Dumnezeu, am început să facem cursuri de limbi străine. Cei mai mulți dintre noi vor începe a se deprinde, mai greu sau mai ușor, cu ”creștineza”. O limbă care, nu o dată, pune bariere triste între noi, ”cei puțin și buni”, și ei, ”cei mulți și răi”.

În ciuda faptului că nu toți termenii noștri sunt de lemn, o problemă cu care ne confruntăm este devalorizarea unor concepte parcă prea ușor și prea des pomenite în limbajul cotidian. Dacă, în primele zile ale aventurii noastre cu Dumnezeu, ne înfiorăm și la gândul că unii atât de adânc pierduți într-o lume a păcatului ar putea avea șansa unui nou început, pe măsură ce anii trec… ne pierdem dragostea dintâi; dar nu-i lăsăm locul gol, ci îl umplem cu o invenție personală, surogat. Citește mai departe…


Despre cum se mai lasă unii prostiți…

17 octombrie 2014

La îndemnul lui Alin Cristea, aș vrea să ”îl bag în seamă” pe bietul om care s-a chinuit să scrie următorul articol:

http://yanush.wordpress.com/2014/10/09/protestantismul-drumul-spre-iad-al-crestinismului

Mărturisesc faptul că la început am avut o pornire omenească, aceea a ”face mișto”, cum se spune pe la noi prin Rahova. Sunt atâtea tâmpenii scrise negru pe alb acolo, încât mi-a fost greu să mă abțin. Cu toate acestea, voi alege calea mai puțin ușoară, aceea a unui răspuns pertinent și argumentat, atât cât ne poate permite timpul și nivelul audienței.

Pentru moment mă voi opri doar la lucrul care sare în ochi la o primă lectură superficială, cel mai caraghios, care arată cât de serioasă poate fi autoritatea unei astfel de disertații pe marginea ”protestantismului”. Este vorba de unul dintre ”atributele” asociate cu acesta, respingerea închinării la icoane. Este și punctul în care autorul își informează audiența că cele 10 porunci se găsesc în… Decameron?

Mă adresez distinsului teolog de ocazie, ca de la un simplu credincios, iubitor al adevărului:

Stimate domn, îmi permit să vă aduc o serie de corecții, la un exemplu concret pe care l-ați oferit. Ele vor releva cât de important este să citim textul biblic și să-l înțelegem, în loc de a accepta pe nemestecate pretențiile unuia sau altuia, fie ei și parte a clerului religios.

Să vedem ce ați spus în articolul dumneavoastră (pun imagine și nu text pentru a evita ulterioarele negări și acuze):

Untitled Citește mai departe…


Jurnal: De la Martzian pentru Martzian (1)

16 octombrie 2014

100_2345

Mi-e greu să scriu anumite texte. De ce? Pentru că ele fac referire la oameni dragi inimii mele,  care se regăsesc printre cuvinte. Sau fac referire la situații concrete, care lasă o urmă adâncă în inima mea, asemeni unei șenile de tanc ce îi refuză pământului dreptul la o prea curândă nivelare. Și, cu toate acestea, o fac pentru ei, dar mai ales pentru mine…

Nu am fost niciodată atât de tâmpit încât să le spun: ”Costele, la tine mă refer, mă!” De cele mai multe ori, cei care le pătrund semnificațiile și îmi cunosc muza sunt puțini, foarte puțini. Cu toate acestea, sunt și mai puțini cei care știu să aprecieze valoarea cuvântului izvorât din inima fotografiată a celui care scrie. Puțini au ajuns până atât de departe încât să știe că vorbele gurii, oricât  de meșteșugite ar fi, nu vor reuși niciodată să redea în forma cea mai pură ceea ce se întâmplă acolo, așa cum o fac slovele așternute pe hârtie – fie ea și sub forma ingrată a unui surogat electronic. Citește mai departe…


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 76 other followers