Să nu te temi, iubite cititor creștin! Nu mă voi referi la tine, nici la vreun altul la fel. De altfel nici cuvintele și nici concluzia nu-mi aparțin. Degetul acuzator va sta întins doar către propriile momente în care viața-mi nu seamănă cu cea lui Isus; nici cu vorbele ce le dăruiesc altora duminică de duminică.
Iar dacă te regăsești printre rânduri… asemănările nu sunt deloc întâmplătoare!
Prietenii și vecinii noștri, se sting și se pierd sub amenințarea grozavei plăți a păcatului. Cu atât mai trist este faptul că, de multe ori, între ei și vestea bună că păcatul a fost plătit cu sânge de Hristos, stăm noi, cei însărcinați a fi mesagerii acestei mari împăcări.
”Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; – tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: “Să nu furi“, furi? Tu care zici: “Să nu preacurveşti“, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci “din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.” (Romani 2:17-24)
Cele două tabere se despart. Este aproape o tradiție în familie și în grupul de prieteni, atunci când mergem într-un magazin mare. Bărbații se reped, flămânzi, curioși și dornici, la rafturile cu device-uri. Doamnele, mai modeste, se uită la cele mai trebuincioase, haine, cosmetice ori d-ale gurii. Fiecare, fie că vorbim de ele, fie că ne referim la ei, este convins că adevărata nevoie se află acolo unde grupul din care face parte își investește timpul alocat. Și, în ruptul capului nu poate înțelege pasiunile de pe lista celorlați, deși le acceptă cu o toleranță mărinimoasă.
În timp ce ne aflam, aseară, într-o scurtă vizită cu prietenii la mall (promit, fără ”aripi picanteeee-aripi picanteeeee”), am fost, cu ocazia unei astfel de situații, martori al aceleiași dileme și ciociniri de interese ale sexelor, de această dată între o mamă și fiul său. Fetele noastre căutau de zor prin magazinele de țoale și de pantofi. Să cumpere. Noi, băieții lor, ne aflam deja de mai bine de 10 minute la raionul cu tablete. Nu e greu de ghicit ce făceam. Pentru ca frumoasele noastre să aibă bani de una alta, noi ne limitam la a căsca ochii.
Observ, cu uimire, doamna ce se deplasează printr-o zonă aproape ca o țară a bărbaților. Nu am vreme să mă mir prea tare, pentru că doamna trece ca trenul, trăgând de mână un puști adolescent. Băiatul se oprește o secundă și exclamă cu miere în glas:
”Uite, iPAD-uri!”
Spre scurta mea admirație, se întoarce și doamna, îngăduitoare și arogantă.
”Ce sunt alea aipeduri?”
Băiatul indică cu degetul spre obiectul din mâna mea. Doamna se oprește la unul identic și atinge cu grație obiectul aparent inutil, suficient pentru o deplină înțelegere necesară etichetei.
”Niște porcării!”, își răspunde singură, purtând pe chip un rictus al profundei dezamăgiri.
Și pleacă, la fel cum a venit: ca vântul. Băiatul o urmează resemnat, oftând și uitându-se în urmă, realizând pentru prima oare, poate, că EI și ELE sunt diferiți. Este o lecție mare, care îi va fi de mare folos mai târziu…
VIDEO: Vrem să ne naştem din nou, (interpretează Mirela Atudorei, pe versuri de A. Păunescu)
Am ales să încep cu un cântec al copilăriei și al adolescenței proprii, unul dintre multele care exprimă zbaterea și deznădejdea omului muritor, trăindu-și viața parcă în așteptarea corbului ce spune sec ”nevermore”. Mulți au fost anii în care aceasta a fost realitatea tristă și pentru mine, până când gândul veșniciei, înțelegerea nevoii de a mă naște… din nou, a schimbat totul!
Atunci când Nicodim, un fariseu, a venit la Isus noaptea, ca să-I confirme că ceea ce face El este de la Dumnezeu (pentru că doar dacă Dumnezeu este cu un om, poate face asemenea minuni), Domnul nostru i-a răspuns:
”Adevărat, adevărat îți spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3, NTR)
Nicodim s-a mirat, arătând limitele înțelepciunii omenești:
”Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el să intre oare a doua oară în pântecele mamei lui și să fie născut?” (Ioan 3:4, NTR)
Răspunsul ce l-a primit bătrânul fariseu, este cam același pentru oricine simte că, pierdut în păcatele și mizeriile propriei vieți fără ecou, asemenea poetului ce a scris versurile cântecelului nostru, are nevoie de o naștere din nou; de o naștere din apă și din duh; de o renaștere spirituală, garantată celor ce își deschid inima pentru a primi darul vieții veșnice și o relație cu Creatorul.
În același capitol Isus face o declarație ce a schimbat multe vieți, aducând naștere din nou pentru milioane de destine în derivă:
”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16, NTR)
Fără El suntem pierduți… Viața pe pământ este searbădă și fără ecou. Eternitatea ne sperie și nu ne oferă perspective. Vestea bună este că putem alege să primim darul și șansa unui nou început. Un Dumnezeu care a dat totul, din dragoste pentru mine și pentru tine, te așteaptă cu brațele deschise!
Dacă ești interesat să afli mai multe, nu rata ocazia, dă un semn la Martzianu și vei afla cum s-a întâmplat lucrul acesta în viața unui suflet odată trist și obosit de viață…
În cadrul serviciului ce marchează trecerea dintre ani, pastorul Chuck Smith a făcut un anunț șocant și dureros pentru congregația pe care o conduce – Calvary Chapel Costa Mesa, California. El a confirmat faptul că tocmai a fost diagnosticat cu cancer la plămâni. El va trece, mâine, printr-o biopsie, iar săptămâna viitoare printr-o intervenție chirurgicală deosebit de riscantă, având în vedere vârsta înaintată (82 de ani).
Știrea a fost confirmată și de către Greg Laurie, păstorul bisericii Harvest Christian Fellowship, Riverside – California pe blogul său (click AICI pentru a vedea articolului).
Cine este Chuck Smith?
Chuck Smith este fondatorul și liderul mișcării ”Calvary Chapel”, care a luat ființă la sfârșitul anilor 60, atunci când mii de hipioți au fost transformați prin puterea evangheliei, predicată de către acesta în adunarea Calvary Chapel din Costa Mesa. Peste ani, mișcarea a luat amploare, extinzându-se în toată America dar și în celelalte continente, părtășia Calvary Chapel numărând, la acest moment, peste 1000 de biserici.
Calvary Chapel există și se extinde, de mai mulți ani, și în țara noastră, prin intermediul câtorva biserici în care se predică Cuvântul Scripturii, nealterat și așa cum a fost el lăsat de Dumnezeu. Calvary Chapel București se întâlnește în fiecare duminică, începând cu orele 11,00 (serviciul de dimineață) și 18,00 (serviciul de după amiază) și este condusă de către pastorul Florin Enescu.
Calvary Chapel, la inceputurile sale
Mai multe despre Calvary Chapel
Bisericile Calvary Chapel pun accentul pe infailibilitatea Sfintei Scripturi, a Bibliei, promovând o predare expozitivă a acesteia (verset cu verset, capitol cu capitol, carte cu carte), de la Geneza la Apocalipsa.
Crezul Calvary Chapel include învățături cum ar fi:
Scriptura este fãrã de greşealã şi este Cuvântul inspirat al Lui Dumnezeu.
Dumnezeu este veşnic existent şi trinitar: Tatãl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Dumnezeu este Creatorul suveran, transcendent şi personal, al tuturor lucrurilor.
Iisus este pe deplin Dumnezeu şi pe deplin om; credem în naşterea Sa din Fecioarã, în viaţa Sa fãrã de pãcat, în moartea Sa ispãşitoare pe cruce care ne-a adus rãscumpãrarea; credem în învierea Sa în trup la viaţã veşnicã, în înãlţarea Sa la cer unde stã la dreapta Tatãlui şi mijloceste pentru noi.
Iisus se va întoarce a doua oarã în mod personal şi vizibil; El se va întoarce împreunã cu sfinţii Sãi, dupã ce îşi va fi rãpit Biserica, pentru a domni împreunã cu ei mai întâi o mie de ani, apoi într-o împãrãţie veşnicã.
Dupã ce S-a înãlţat la cer Iisus Hristos a revãrsat Duhul Sãu cel Sfânt în ziua Cinzecimii, dând credincioşilor puterea de a împlini porunca de a predica Evanghelia pânã la capãtul pãmântului. Noi putem beneficia de revãrsarea Duhului Sfânt ca şi cei din ziua Cinzecimii şi împãrtãşim aceeaşi obligatie ca şi ei: de a predica întregii lumi evanghelia lui Hristos.
Toţi oamenii sunt separaţi de Dumnezeu şi rãspunzãtori de propriile pãcate, şi cã mântuirea, rãscumpãrarea şi iertarea sunt oferite fãrã de platã tuturor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci când un om se pocãieşte de pãcatele sale şi Îl primeşte pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, încrezându-se în El pentru salvarea de la soarta celor pãcãtoşi – iadul – acel om este din acel moment nãscut de sus şi pecetluit de Duhul Sfânt, toate pãcatele sale îi sunt iertate, şi acel om devine copil al lui Dumnezeu, destinat sã petreacã veşnicia alãturi de Domnul.
Darurile Duhului Sfânt pomenite în Scripturã au valabilitateși pentru Biserica din ziua de azi, dacã sunt exercitate conform învãţãturii Bibliei. Noi trebuie sã dorim aceste daruri şi sã le folosim în dragoste pentru zidirea Trupului lui Hristos. Credem cã dragostea este mai importantã decât orice dar spiritual, şi cã fãrã dragoste orice dar spiritual este lipsit de valoare.
Singura bazã a vieţii creştine este dragostea necondiţionatã, care trebuie sã fie mai mare decât diferenţele dintre noi, şi fãrã de care nu avem dreptul de a ne numi creştini.
Închinarea noastrã înaintea lui Dumnezeu trebuie sã fie cãlãuzitã de Duhul Sãu Sfânt, atingând atât inima cât şi mintea celui ce se închinã, având ca roadã în vieţile noastre mai multã dragoste pentru Dumnezeu. De aceea noi rãmânem flexibili şi supuşi Duhului.
Să ne rugăm pentru Chuck Smith, fratele nostru și unul dintre oamenii prin care Dumnezeu a arătat ce poate face prin cei ce ii sunt pe deplin devotați Lui!
Tot ce avem vine de la Dumnezeu, căruia toate lucrurile îi aparțin. Ce poate face El, însă, printr-un om care a înțeles importanța dărniciei?…
Filmulețul de mai jos (din păcate doar în limba engleză) prezintă povestea unui astfel de om, care, prin modul în care și-a însușit mesajul lui Dumnezeu i-a inspirat și pe ceilalți, producând schibări radicale în comunitate până la a genera reconstrucția unui oraș demolat în urma războiului.
Mă impresionează în mod special povestea unei doamne infirme, care nu poate merge, dar care și-a donat singura găină pentru reconstrucția bisericii. Mă smerește, mă inspiră, mă face să visez și să cred că se poate…
Un mesaj care este adresat parcă direct către bisericile din această parte a lumii. Până când vom aștepta ca alții să ne ajute, să ne hrănească săracii, să ne sprijine misionarii, să ne construiască bisericile? Până când ne vom ține inimile legate de cele pământești, adunând mai mult decât vom avea vreodată nevoie? Este timpul să învățăm a dărui, acesta fiind unul dintre secretele binecuvântării.
VIDEO: In 2001 Western Uganda was at war. One town led by Hannington Bahemuka chose to focus on what they had and trust God to rebuild their war-torn town through their own generosity.
Un clip postat în urmă cu câteva zile pe youtube face furori printre iubitorii de muzică din întreaga lume, datorită vocii excepționale a interpretului, care ne aduce aminte de solistul trupei Queen, Freddie Mercury, care a murit în anul 1991.
Marc Martel este din Canada și are 34 de ani. A postat pe youtube un clip în care interpretează celebrul hit al celor de la Quen – ”Somebody to love me” și care a adunat, în doar 3 zile, peste 1.200.000 de accesări. Înregistrarea cu pricina a fost făcută pentru audiția la “Queen Extravaganza“, o competiție care urmează sa aibă loc în ziua aniversării a 40 de ani a celebrei trupe. Marc este solistul trupei creștine Downhere, devenită peste noapte, extrem de cunoscută datorită acestei isprăvi.
Este vocea lui Marc identică cu cea a celebrului solist? Se naște o nouă stea, sub ochii umiți ai lumii întregi. Convinge-te și tu, ascultându-l în clipul de mai jos:
“Cred că melodia e perfect aleasă pentru perioada prin care trecem. Este vorba despre durerea unui om care are nevoie de ceva pentru a continua, pentru a merge mai departe, și mai toți americanii se pot regăsi în aceste versuri”, a declarat Marc pentru Wall Street Journal.
Talentul lui Marc însă nu se oprește aici. Cine are curiozitatea să dea un search cu numele lui poate afla, cu uimire, cât de bine reușește să abordeze piese ale altor artiști, cum ar fi cântărețul creștin Keith Green.
VIDEO: Marc Martel does Keith Green’s “Asleep In The Light”
VIDEO: Downhere – You’re Not Alone (Official Video)
Urlă întruna… Nu de azi, nu de ieri, ci încă de duminică seara, atunci când am ajuns, frânți dar teferi, în biroul ReMa (partenerul maghiar al Every Generation Ministies) din Budapesta. Pentru cei mai mulți, care cu siguranță nu au de unde să știe, mă refer la câinele vecinilor de imobil din Bartók Bélla út # 25.
Bietul animal, trist și uitat de cei dragi pentru propria-i existență, probabil că și-a infectat bojocii de atâta jale izvorâtă din singurătate. Urlă ziua, urlă noaptea, urlă și rage cât îl țin puterile, doar-doar se va găsi cineva care să reinventeze mila și omenia sau… dragostea de câine.
La început am avut o abordare clasică, aceea caragialistic – românească, cea de genul : ”Bubico, mânca-te-ar hingherii!”. Îmi venea să mă duc să îi crăp capul cu ceva cât mai tare, în lipsa unei lopeți adecvate operațiunii.
Nu știu dacă ați avut ocazia să auziți până acum un astfel de concert. Vă asigur: este unic, nu prin faptul că sunetele sunt atât de triste, ieșind parcă din spatele porților închise ale iadului – de unde vor răzbate doar plânsul și scrâșnirea dinților, ci pentru că pare a nu avea nici sfârșit nici început. L-am găsit aici (urletul) și aici îl vom lăsa la plecare, asta în cazul în care bietul animal nu va intra într-o fază fatală a depresiei. Este întruchiparea cea mai plastică a disperării, singurății și nefericirii câinești…
Ieri dimineață am abordat, în cadrul sesiunii destinate studiului biblic (n.m. parte a trainingului de două săptămâni pentru care am venit aici) studiul “Call to ministry / Call to prayer“. Mi-a revenit onoarea să țin acest mesaj, care parcă a avut, mai mult ca niciodată, o rezonanță aparte pentru propria-mi conștiință și existență. Din viața unor oameni ca Moise, Ghedeon, Isus sau apostolul Pavel, am învățat că, atunci când Dumnezeu ne cheamă în lucrare, ne cheamă de fapt la o viață continuă de rugăciune. Am avut și ocazia de a privi înapoi, la momentul propriei chemări, atunci când mi-am deschis ușa putrezită a inimii pentru a-L primi pe Christos, eveniment ce m-a transformat radical și iremediabil…
În timp ce meditam, înainte de culcare, la mesajul ce m-a urmărit toată ziua, conversând tăcut cu Dumnezeul ce mă iubește atât de mult, l-am auzit din nou…. La fel de trist, la fel de disperat, purtându-și urletul ca pe o cruce inutilă și apăsătoare… Da, despre el este vorba, despre câinele vecinului… câinos, prin modul în care se raportează la bietul animal de companie.
Atunci Dumnezeu mi-a vorbit din nou și am înțeles mai clar ca niciodată:
Fără acel moment, în care trist și beat, am strigat către El să mă scape, să mă scoată din noroiul și închisoarea propriei vieți, sufletul meu ar fi urlat și astăzi, la fel de trist și de singur ca acest câine, așteptând, în lipsa răgușelii și a izbăvirii, să moară neîmpăcat și singur. Am plâns, cu tristețe și cu milă pentru bietul vecin necuvântător dar și cu recunoștință pentru Dumnezeul care a gonit urletul și singurătatea din inima mea…
În timp ce scriu ultimele slove pe ziua de azi, câinele trist, ce brusc a devenit al meu – deși nu-l voi avea niciodată, a adormit, probabil, pentru că nu se mai aude nimic. E liniște în corul sinistru al sufletelor din acest colț frumos și pierdut de o întreagă lume, ignorantă și la fel de apăsată. Va începe din nou, peste puțină vreme, să își plângă amarul, să-și urle plânsul fără început și fără de coadă, să strige către izbăvirea care se vede tot mai puțin…
Noapte bună, prieten drag și singur, dormi în pace!
Multe lucruri se pot întâmpla într-o zi, dacă ai curiozitatea să faci o plimbare prin istorie. Cea de azi (17 septembrie) nu face deosebire. Am făcut un colaj al celor mai reprezentative evenimente ce au avut loc astăzi, fără ca aceasta să fie completă:
642 – Arabii cuceresc Alexandria, iar celebra biblioteca este distrusa
1598 – Marinarii olandezi descopera Mauritius
1621 - A decedat Robert Bellarmin, cardinal, unul dintre cei 33 Doctori ai Bisericii.
1630 – Este fondat orasul Boston, SUA.
1665 – A decedat Filip al IV-lea al Spaniei (n. 1605)
1787 – A fost adoptată Constituţia SUA. A intrat în vigoare la 4.03.1789 şi este valabilă, cu amendamente, şi astăzi.
1789 – William Herschel descopera satelitul planetei Saturn, Mimas.
1812 — Începutul celei de-a treia domnii a lui Scarlat Callimachi în Moldova
1823 – A murit Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc; a fost iniţiatorul şi conducătorul primei şcoli în limba română, “Şcoala de la Sfântul Sava” – 1818 (n.05.06.1779).
1854 – S-a născut inventatorul britanic David Dunbar Buick, fondatorul “Buick Motor Car Company”. (m. 5 mart. 1929)
Conform afirmațiilor unui parlamentar britanic (Mike Weatherley) bisericilor care refuză a oficia uniuni între persoane de același sex ar trebui să li se retragă licența. Deși căsătoriile între persoanele de același sex nu se oficiază legal în această țară, parteneriatul civil adoptat în 2005 le conferă acestora aceleași drepturi egale ca și în situația în care ar fi căsătorite.
Distinsul parlamentar scrie, într-o scrisoare adresată joia trecută Primului Ministru David Cameron:
Atâta timp cât grupurile religioase refuză să oficieze ceremonii pentru cuplurile de același sex va exista inechitate.
În replică Reverendul Phillip Wells, de la Calvary Evangelical Church – Viaduct Road, righton răspunde:
”Noi nu sentem membri ai bisericii de Stat. Atâta timp cât bisericile independente nu încalcă legile Statului nu ar trebui să le spunem ce să facă și ce nu – este o chestiune ce ține de libertatea religioasă. ”
Măi dragă, cititorule, gata, mă recunosc învins și needucat, un simplu și patetic măcănici! Cum, bre, să nu știu eu unde e ”Cuca Măcăii”, locul care îmi stă pe buze mai des decât vechea-mi strada natală?
Astăzi, pe când citeam știrile, mi-a sărit în ochi (au, ochiu’!) un banner de pe Mediafax – na, că poate-mi dau și mie o bomboană pentru reclamă – pe care se putea distinge o întrebare seacă:
Unde e Cuca Măcăii?
M-am simțit dintr-o dată total neadecvat, cu atât mai mult cu cât site-ul la care face trimitere respectivul banner este creat tocmai în ideea testării nivelul de geografie din materia cenușie a poporului ce a dat atât ”Rapsodia Română” sau ”Balada”, cât și super-hitul manelist ”Cash cash”.
Am acceptat și senin și senil și instant și iremidiabil că… nu știu!
Noroc cu ”Gugăl”, prieten al prostănacilor și al somităților deopotrivă. Am aflat astfel, dureros de repede, de existența comunei Cuca și a satului Măcăi, anexat la aceasta, din județul Argeș…
”Ce este creştinismul? Unii spun că este o filozofie, alţii spun că este o poziţie etică, pe când alţii pretind că, de fapt, este o experienţă. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu pătrunde esenţa problemei.”
Articolul îi aparține lui Tim Keller, fiind preluat și distribuit, cu permisiunea autorului, de către William Anderson, pastor asistent al Calvary Chapel București.
Canalul de televiziune ”Believe TV” este acuzat de faptul că profită de pe urma celor creduli și vulnerabili, după de prezentatorii acestui post au pretins că pot vindeca diferite afecțiuni, printre care și cancerul, folosind un săpun și Ribena (o băutură necarbogazoasă).
Postul Believe TV ar putea fi amendat, fiind chiar în pericol de a-și pierde licența, dipă ce câinele de pază a acestei industrii, Ofcom, a scos la iveală încălcarea normelor de transmisiune.
Într-una dintre situațiile expuse, tele-evanghelistul Paul Lewis a întrebat-o pe o femeir: ”V-am cerut să faceți o baie cu unul dintre săpunurile mele pe bază de ulei de măsline și ce s-a întâmplat?” Femeia a replicat: ”Am scăpat de cancer”.
În cadrul unui show cu pastorul Alex Omokuda a apărut o altă femeie care pretinde că a scăpat de o tumoare cu ajutorul uleiului și băuturii Ribena, folosită pentru a reprezenta sângele lui Hristos.
Un anume ”domn”, pe nume Adi Leahu, despre a cărui existență nu știam până astăzi și pe care nu am avut onoarea să îl cunosc decât dintr-o poză de tip buletin (de fapt, după cum se laudă mucalit, ”din pașaport, pentru ambasada Sua” – ete nah!) afișată la “feisbuc”, scrie un articol aparent de nicaieri - “Despre pornografie cu un stupid, un creştin şi un ateu” - pe blogul personal, cu referință la un alt articol, ”Scrisoare de dragoste către soțul dependent de pornografie”, publicat de mine pe blogul Cuplul Creștin.
Inițial am crezut că e vorba de un adolescent, aflat la vârsta la care hormonii generează mult mai mult decât simple coșuri, dat fiind argumentația cel puțin… hai să nu folosesc armele domniei sale și să jignesc, puerilă; lucru deloc de tolerat, însă, de la un absolvent de studii superioare în Arad și pe deasupra lucrător la o librărie… creștină! Asta pentru că, fără prea multe căutări, am aflat că ”domnul” asta este în viața de înainte sau după… SUA!
Eu sunt „stupidul” din articolul domniei sale. Mă rog, așa a crezut cu cale eruditul (în opinie proprie) personaj să gândească, în timp ce se ocupa cu… lectura! Pentru că tânărul face tot ce poate ca să demonstreze că citește, în ciuda evidențelor care indică înspre scanarea printre rânduri mai degrabă decât spre o procesare intelectuală.
In curand vom avea posibilitatea de a urmari un nou film romanesc, pe care il astept cu nerabdare. Filmul “Identitatea“, produs de catre Adi Gliga, va fi lansat, se pare, in toamna acestui an. In cele ce urmeaza puteti viziona 2 trailere si prezentarea oferita de catre producator.
Prezentare:
“Crista este fata de bani gata care a facut compromisuri si a calcat peste toti sa ajunga unde ne dorim toti. Dupa o emisiune de televiziune la care participa, are un accident, in care isi pierde memoria. Un boschetar o ia de la locul accidentului si o duce intre ruine…acolo unde locuieste el. Crista se va numi MAIA dupa accident si va trai alaturi de prieteni noi…Cerbu, Baronu si Sefu. Sefu(cel ce a luat-o de la locul accidentului). La inceput Maia se sperie de baieti dar apoi devin cei mai buni prieteni. Maia primeste o carte de la Sefu pe care trebuie sa o citeasca daca vrea sa isi descopere IDENTITATEA. Spre final dupa ce aceasta carte i-a schimbat complet viata, Maia descopera cine e ea, gasind ID-ul in coperta cartii. Cel ce i-a dat cartea se pare ca nu era doar un boschetar…”
A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris. Nu mă intrebați motivul. Nu vă voi raspunde. De ce? Pentru că nu am chef. Răspunsul oficial este că, în viață, pot fi și lucruri mai importante; cum ar fi cel de acum, care chiar merita menționat…
Mă îndrept către birou, astăzi pe la amiază. Ajuns la intersecția dintre Baba Novac și Mihai Bravu (băi, nene, ce nume de străzi mai avem și noi!) aștept umil în șirul ticălos de mașini. Stau la coadă; se pare că nu am scăpat de ele, odată cu raposatu’. Doar că acum stăm în mașină și nu mai primim nimic la capăt, în afara permisiunii de a trece la o nouă… coadă. Nu tu pâine, nu tu mălai, nu tu bancuri interzise! Am timp să-mi mestec ”ciunga”-mi englezească și să mă uit pe geam la minunea de oraș în care locuiesc, mai nou… din nou.
Așa o vad pe ea, bătranica ce-mi deveni dragă fără a o cunoaște măcar.
O babă pe Baba Novac…
Cu stânga-i zbârcită de vreme și de ani strânge meticulos hârtiile și mizeriile aruncate pe marginea străzii de către noi, civilizații, „stătuții” la coadă, așezându-le, cu un oftat, într-o pungă din dreapta. Fiecare aplecare de mijloc vine cu o grimasă. Fiecare hârtie ori pachet de țigări devine astfel o nouă crimă.
E bătrană, baba, și nu mai poate!…
Strânge din dinți, însă, oftează, și merge mai departe, în capotul ei curat.
Privesc la baba mea de pe Baba Novac, cu o surprindere naivă. Mi-e greu să înțeleg de ce face asta. Îmi place, totuși cum rămane în urmă-i: frumos, curat… european.
Mă uit cu coada ochiului și la colegul de coadă, ăla de-mi fu mai aproape. Apuc să-i citesc de pe chip ironia și cuvintele zgâriate printre buze urâțite de înjurături și de manele .
”E nebună, bă! E nebună…”
O fi, da tare îmi place nebunia ei!…
Doamne, fă-ne și pe noi așa nebuni, măcar o dată la o vreme!
Libraria Brancoveanu va invita sambata 4 iunie ora 18 la vizionarea filmului crestin “Strada Azusa”!
În 1906, William J. Seymour, un pastor din Louisiana, s-a rugat Domnului şi răspunsul Lui a fost renaşterea Străzii Azusa. A zguduit fundaţiile bisericii, a pus bazele Bisericii Penticostale moderne şi a schimbat vieţile a 600 milioane de oameni pentru totdeauna.
Acest documentar conţine relatările unui martor adunate de Frank Bartleman, lider al anilor 1907 din timpul trezirii spirituale de pe strada Azusa, cu o introducere de Vinson Synan. Pentru o mai buna organizare va rugam sa va confirmati participarea.
Va multumim.
Zona: langa statia de metrou Constantin Brancoveanu, Sos. Oltenitei, nr.56 C, imediat dupa Banca Romaneasca.
Un medic de familie din Marea Britanie, pe nume Richard Scott, riscă să își piardă slujba după ce Colegiul Medicilor din această țară l-a mustrat pentru faptul că a vorbit cu unul dintre pacienții săi despre… Dumnezeu!
Dr. Scott a fost acuzat de ”hărțuire” și a fost avertizat că aduce o proastă reputație profesiei pe care o practică prin faptul că discută despre credințele sale religioase.
Mulți așteptau astăzi sfârșitul; sfârșitul pe care îl așteptăm cu toții, dar despre al cărui moment Biblia ne spune că nimeni nu îl cunoaște în afară de Tatăl.
”Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Evanghelia după Matei 24:36)
Nu am crezut, încă de la început, ”profețiile” lui Harold Camping, cel care a calculat că astăzi este sfârșitul, și care pare-se că nici nu este la prima încercare de acest gen. Biblia ne avertizează și de falșii profeți ai vremurilor de pe urmă. În plus, ne oferă și o anumită idee asupra a modului în care va veni sfârșitul și pe care ar fi aflat-o păcăliții discipoli ai predicatorului milionar dacă ar fi procedat ca și creștinii din Berea (cei care verificau dacă ce li se spune… de către apostolul Pavel este și adevărat din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu).
”Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”. (Matei 24:24)
Trist este faptul că, asemenea povestirii cu ”lupul” pe măsură ce se strigă tot mai des și se trâmbițează sfârșitul, oamenii o cred tot mai puțin. Cu toate acestea momentul acela va veni, ”ca un hoț”. Pe mulți îi va lua pe nepregătite. Unii vor avea o surpriză tristă.
Închei. Sfârșitul lumii nu a venit azi… Cel puțin nu în masă. Pentru aceia care astăzi s-au stins și nu mai sunt printre noi, destui din păcate, acesta a fost, totuși, sfârșitul. Te întreb: dacă viața ta pe pământ s-ar fi terminat astăzi și ai fi stat înaintea lui Dumnezeu, ai fi fost tu gata să ridici ochii fără teama de osândă?
”Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori”. (Matei 7:15)
Vă invit să urmăriţi, pe blogul “Cuplul Creştin“, seria intitulată ÎNCEPUTURI, care abordează aspectele practice şi utile ale formării şi consolidării unui cuplu creştin sănătos şi de durată… eternă.
Primele trei titluri ale seriei tratează subiecte cum ar fi:
Imaginea de mai sus ni-l prezintă pe pastorul Doug Western, de la Kendale Acres Free Will Baptist Church – Sanford, N.C., conducând serviciul de Paște al congregației sale; asta deoarece clădirea bisericii abia se mai ține, după ce tornadele de săptămâna trecută au distrus aproape totul în calea lor.
Astfel, uitându-ne la situația altor frați de-ai noștri, nu putem să nu putem fi încă o dată mulțumitori pentru micuța încăpere în care se întrunește Calvary Chapel București. Visăm la o mansardă mai mare și la posibilitatea ca serviciile noastre să poată găzdui mai mulți oameni, în situația în care la evanghelizarea de astăzi am avut aproape 70 de participanți din afara bisericii, copii, adolescenți și adulți. Dar, ca mai mereu, ajută să ne uităm în jur, fie și online, pentru a redescoperi secretul mulțumirii și a ne face așteptarea mai ușoară…
Coadă mare, azi, într-unul din supermarket-urile în care ne-am oprit pentru a face cumpărăturile necesare sărbătorii dedicate zilei de înviere de la biserica noastră. Sechele ale copilăriei, veți zice, dar de câte văd o așa coadă simt un gol în stomac, purtând forma sinistră a groazei, a foamei și a sărăciei. Mă apropii de prima bătrână, concentrată cu tot ce are pentru e preveni orice coțcar să intre în față pe un loc nemeritat și întreb ca pe vremuri:
- Ce se dă?
- Cozonaci, maică, cozonaci…
Plec dezamăgit: Am mâncat și în anii trecut din ăștia. Nu seamănă nici pe departe cu cei ai bunicii, superba ființă care (nu mai) este…
Bunica s-a dus. Nu doar a mea, ci, poate, și a voastră. În locul lor vin alte bunici, care nu mai au știința magică a cozonacului de Paște. Nepoții au îmbătrânit hâtru și urât, pentru că nu mai au de unde fura ștrengărește câte o gură din dulcea ispită înaintea încheierii postului, acoperind cu măiestrie urmele masacrului pentru momentul când bunica se va preface a le găsi, mimând indignarea și iubindu-le urechile în mișcare de dute-vino.
Acum cumpărăm simulacre de cozonaci, cu E-uri și prostii. Cozonacii bunicii s-au dus, odată cu ea. Iar bunicile cozonacilor noștri vor fi tot mai puține și mai triste, pentru că așa am ales noi să le prețuim.
Am învățat, din viață, din experiență și din Scriptură că Dumnezeu iubește copiii într-un mod special. Dorința Lui intimă este ca fiecare dintre ei să-L cunoască încă de mic și să intre într-o relație personală cu El, fapt ce îi va schimba tot restul vieții. Fundația Echipare pentru Generația de Mâine este unul dintre mijloacele prin care planul Lui de mântuire a copiilor se conturează tot mai mult, cu fiecare zi. Citește mai departe…
Mulți dintre noi, ăștia mai obosiții, au impresia că somnul e mai dulce… duminica dimineața. Adică deh, ne trezim toată săptămâna cu noaptea în cap, fără crâcnire, dar duminica parcă ne trage ceva în jos, tocmai când ar fi momentul să o ne pregătim petru a merge la Casa Domnului. Unii dintre cei mulți și cad pradă ispitei, trăgând o perversă (ok, ca la Târgu Ocna, dacă insistați) la ceas, resemnându-se și consolându-și eventualul partener de pat și de viață:
- Lasă dragă, că mergem după amiază!…
Dacă nu vă regăsiți în descriere, ferice de voi! Totuși, cel puțin la fel de ferice este dacă, deși ispitiți, săriți voioși din pat și vă pregătiți pentru a petrece timp cu Creatorul vostru și cu cei pe care îi numiți frați.
Însă cum ar fi, oare, să nu mai trebuiască să facem chinuitoarea deplasare care ne strică somnul din ziua de odihnă? Citește mai departe…
Zilele trecute am fost la cumparaturi… ca tot omul care se respectă și care ține la jumătatea-i pasionată de acest sport. La intrarea în hypermarchetul căruia nu îi dau numele, deși tare ne plac legumele de acolo, ne oprim să căscăm ochii la pomul cu sacoși multicolore și frumos agățate. Cel mai probabil ne-a atras faptul că plasele, deși cu o evidentă croială ieftină, aveau roți atașate, ceea ce se poate dovedi util, mai ales dacă vine și la un preț decent.
”Măi să fie! Cât or costa astea?…”
Ne chiombim ca dornicii, eu mama și doamna mea, la pungile cu vino-ncoa. Eu mai zăbovesc, ele zăresc degrabă prețul și bat înțelept în retragere. Într-un târziu, observă și ”myself”-ul meu eticheta cu ”22,2 lei”.
”Băi, ce preț de toată farsa!”…, îmi spun răgușit și cu ciudă în barbă.
"Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui."(Apocalipsa 3:5)
Textele de pe acest blog pot fi preluate numai cu permisiunea autorului (Marian Zaharia) si doar in scopuri necomerciale, cu specificarea sursei si a numelui autorului. Va multumesc pentru intelegere!
Publicat de martzian 
