Puteți să vă supărați pe Martzianu, dar, pentru a vorbi despre bancuri de prost gust, eu aș începe tot cu… un banc, tot de prost gust. 🙂
Se spune că un om și-a cumpărat un robot – detector de minciuni – care le trăgea palme celor care mint. Fiul său, de 12 ani, vine de la școală cu 2 ore mai târziu decât ar fi fost normal. Omul scoate robotul și începe conversația cu fiul său.
– ”Unde ai fost, mă, până la ora asta?” îl întreabă el.
– ”La bibliotecă, tată, am pregătit un referat.”
Robotul se ridică și îi trosnește o palmă de îi fluieră urechile în cap. Tatăl explică, mulțumit și calm:
– „Copile, acest robot este și detector de minciuni! Trage palme doar atunci când cineva minte. Așa că ai face mai bine să-mi spui adevărul!”
Copilul, printre sughițuri, reia explicația:
– ”Ok, ok, am fost la un prieten si ne-am uitat la un film: Cele 10 porunci.”
Paf! robotul ii mai trage o palmă…
– ”Aoleo ! Bineee ! De fapt, era un film interzis…”
Tatăl simte că a venit momentul moralei și începe:
– ”Să-ți fie rușine, mă copile! Eu când eram de vârsta ta, nu-mi mințeam niciodată părinții!”
Paf! Robotul îi trage una și tatălui…
În acest moment, mama năvălește în cameră, ridică un deget spre soțul încă năucit și îi strigă nervoasă:
– ”Aha! Se vede că-i fiu-tău…”
Paf! Robotul îi trosnește și mamei o palmă…
Uneori tare mi-aș dori un astfel de robot, pentru face mai ușoară identificarea mincinoșilor, a celor care, cu bună știință, îi aburesc și îi dezinformează pe creștinii naivi… Măcar pentru sentimentul că s-ar face, într-o oarecare măsură, dreptate.
Un astfel de ”creștin” naiv mă abordează și îmi spune:
”Auzi mă? Eu nu mai cred în Isus. Știai că povestea Lui este copiată după cea a lui Horus?”
Îmi dă și o poză, ca dovadă, cu ”asemănările” dintre cele două povești. Iaca poza:
Știți ce mi se pare trist? Mi se pare trist că, oameni inteligenți și cu mintea acasă, ne lăsăm adesea prostiți, luând pe nemestecate informații de prost gust de pe net sau de la păcălici iresponsabili, dând dovadă de lipsa aplecării către informare și de o naivitate crasă. Mi se mai pare și mai puțin digerabil faptul că cei mai mulți nu se gândesc nici măcar o clipă să verifice, distribuind ca fiind bune informații inventate și contribuind la educația pe” goagăl”…
Cum să-i răspunzi unui astfel de om? În nici un caz cu ”să mori tu?…”, deși poate ar merita și mie îmi este tare greu să mă cenzurez, uneori. Ca de obicei, mi-am suflecat mânecile și le-am luat pe rând, demonstrând punct cu punct că totul e o făcătură ordinară. Apoi îi spun omului:
”Este vreuna dintre afirmații falsă? Da. Știi câte? Toate…”
Hai să vedem:
A V-a dinastie egipteană NU datează din urmă cu 5000 de ani. Iar despre Mesia se vorbește în scrierile Bibliei cu mult timp înainte. Minciună? Minciună.
Isis NU a fost virgină la naștere. Ea a petrecut o noapte cu Osiris, înainte ca acesta să moară. Mai mult, ea s-a auto-fecundat. Minciună? Minciună.
Unde, oare, s-a găsit data nașterii lui Horus ca fiind pe 25 decembrie? Nicăieri! Pe de altă parte, faptul că se sărbătorește nașterea lui Isus pe 25 decembrie a avut, inițial, scop evanghelistic; nu s-a pretins a fi data reală a nașterii Lui. Minciună? Minciună!
Biblia NU spune nimic de Steaua Nordului, care i-ar fi condus pe magi. Și nu există nici o înregistrare cu privire la cei „trei” conduși de Steaua Estului la Horus. Minciună? Minciună!
Biblia ne relatează povestea cu fuga în Egipt, în dreptul familiei lui Isus. Dar, oameni buni, Horus nu a fost nevoit să fugă acolo. El LOCUIA acolo. Acolo s-a născut! Iar Tifon nu a vrut niciodată să îl omoare pe Horus, ci unchiul său, Set. Minciună? Minciună!
Nu există nici o însemnare despre Horus învățând în Templu atunci când era copil. Minciună? Minciună!
Nu există nici o însemnare despre un „botez” al lui Horus, săvârșit de către Anup. De altfel (băi deștepților) ăsta este un personaj inventat de către Gerald Massey! 🙂 Iar vârsta… o gogomănie fără seamăn. Almanahe, băeți, almanahe. Da, minciună!
Unde ați găsit voi (autori de poze tâmpite) cei „12 ucenici” ai lui Horus? Stupid nu? Ia încercați să îi numiți, unul câte unul! Minciună? O, da!
Cine a găsit vreodată înregistrate ”marile minuni” ale lui Horus? Există o sursă care să le certifice? Nu? Minciună…
Încercarea de a transforma numele egiptean al lui Osiris, folosind o rădăcină ebraică, e absolut hilară. Sursele egiptene nu vorbesc despre Horus, ci despre Isis, ca ar fi readus la viață trupul lui Osiris (cu ajutorul zeului Ra). Altă minciună…
Isus a fost transfigurat la față pe munte. Dar Horus a fost DESFIGURAT. Set l-a prins, l-a imobilizat, i-a scos ochii. Seamănă cele două transformări? Nicidecum! Minciunică!
Nu există NICI O REFERINȚĂ la Horus ca fiind „Calea, adevărul și viața”. Ați găsit voi, că eu nu… Minciună? Minciună.
Dacă înregistrările cu privire la moartea și învierea lui Isus există, din abundență chiar, despre crucificarea, înmormântarea și învierea lui Horus NU AVEM NICI UNA. Minciună?
Minciună, minciună, de 13 ori… minciună! Hai,vă pupă Martzianu, dar nu vă mai lăsați, bre, prostiți!
Nici nu știam, până azi, că există site-ul ”Biblia pentru sceptici”… E drept că avem atât de multe lecturi recomandabile încât nu ne permitem să pierdem vremea cu zonele gri ale internetului. Însă mi-a sărit în ochi (din nou, au, ochiul!) o întrebare de pe forumul tpu.ro, care sună cam așa:
Nu am avut nici un dubiu că este vorba despre ”amicul” Ehrman atunci când se face referire la un autor care debitează o asemenea prostie. Am considerat totuși că este de datoria mea să ofer câteva lămuriri, făcând referire strict la articol. Bine știm că exemplele din maculaturile ilustrului rătăcit american sunt mai multe și, de ce nu, ar putea fi și ele abordate pe viitor.
Mulți dintre cei care sunt la început cu citirea Sfintei Scripturi, folosind o traducere mai veche, vor fi consternați și debusolați atunci când ajung la Evanghelia după Matei capitolul 5 versetul 3, unde scrie așa:
”Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.” (Matei 5:4, BOR)
În modul cel mai just ne vom întreba: cum adică? De ce ar spune Isus că unul lipsit de inteligență și de spirit, un prost, este fericit și deține Împărăția Cerurilor? Este aceasta o condiție și, dacă da, cum fac ”să mă prostesc”, având în vedere dacă m-am născut cu o oarecare inteligență? Citește mai departe…
Greg Laurie și-a început lucrarea la doar 19 ani, la Calvary Chapel, atunci când mentorul său, pastorul Chuck Smith, i-a oferit oportunitatea de a conduce un studiu biblic pentru 30 de persoane. Din acest grup s-a format una dintre cele mai mari biserici americane, cu peste 15.000 de membri – Harverst Christian Fellowship.
Materialul se prezintă sub forma unui interviu, înregistrat în vederea pregătirii SoCal Harvest Crusade 2013. Din păcate, nu am cunoștință de o variantă subtitrată în limba română.
Un anonim, bine ascuns sub nickname-ulUnSimpluAteu, a solicitat, parte a unei lungi serii de aroganțe:
”Vreau un motiv logic să cred în dumnezeu!” (neapărat, orice ”ateu” care se respectă trebuie să scrie numele lui Dumnezeu cu literă mică)
Am învățat că puțini dintre ateii de pe net sunt cu adevărat atei. Unii sunt puștani, alții oameni simpli. Cei mai mulți au aceeași dorință tainică: să afle dacă, cumva, Dumnezeu chiar există. Inima lor strigă ca urmare a acestei nevoi, fără a se pricepe să o afirme altfel decât prin jigniri, aroganță, provocări sau prin a se ascunde în spatele ”științei”.
Astăzi vă invit să urmăriți un filmuleț special, o poveste despre fiecare dintre noi…. O poveste despre dragoste și trădare, despre viață și moarte, despre păcat și răscumparare.
Merită împărtășit și cu cei dragi!
VIDEO: ”Falling Plates”, subtitrat în limba română.
Ce tot avem, mă, cu țiganii? Sau cu rromii, cum sunt ei mai nou denumiți? De ce trebuie să ne blocăm în mentalitatea cu care ne-am născut, în care suntem ”noi” și ”ei”, două entități de neamestecat – ca apa și uleiul? De ce să nu fim doar ”NOI”, parte a aceleiași umanități tot mai urâțite de păcat dar și tot mai expuse la alternativa mântuirii?
Nu-mi pot scoate din minte refrenul nedemn cu care am crescut cei mai mulți dintre noi, cei din generația cu cheia de gât. Îl auzeai în cele mai multe dintre casele de ”români”, pe la colțuri, prin parcuri, cel mai adesea între copii dornici de joacă și părinți iubitori și fermi doar câteodată:
”Nu ai voie să te joci cu ei!”, ne ziceau părinții.
”De ce?”, răspundeam noi, cei mici.
”Nu ai voie”, răsuna începutul amenințărilor.
”Da’de ce?”, mai încercam noi, cu o notă mai aproape de supunere.
”Sunt țigani!”, răsuna judecata crudă și care îți dădea fiori pe șira spinării.
”Și nu ne duce pe noi în ispită” spune unul dintre versetele din Rugăciunea Domnească (Matei 6:13). Cititori sinceri ai Sfintelor Scripturi, dar și cârcotași în căutare de posibile erori biblice, unii se poticnesc adesea în încercarea de a-și oferi o explicație. Oare Dumnezeu se contrazice pe Sine? Este El acela care ne „duce” în ispită? Aveți pe scurt în cele ce urmează răspunsul pe care l-am dat într-o astfel de situație.
Haideți să pornim de la un adevăr simplu, ce poate fi găsit în Epistola Apostolului Iacov.
„Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. ” (Iacov 1:13)
Ce înțelegem de aici, spus negru pe alb? Înțelegem faptul că Dumnezeu NU ispitește!
”Iată Eu stau la ușă și bat” sunt cuvintele Domnului Isus către biserica din Laodicea și către o mare parte a Bisericii din zilele noastre. Ele însă se pot aplica și unor situații mai pământene, când echipe de câte doi, politicoase și încărcate de broșuri și reviste, îți vor bate mieros la ușă, pentru a te convinge de un ”adevăr” care diferă total de ceea ce bunica te învăța atunci când erai mic sau de ceea ce ai auzit la biserică. De multe ori, creștinul sincer dar neobișnuit cu studiul sistematic al Scripturii este pus în fața situației de a-și apăra credința în fața unor astfel de încercări de destabilizare, venite din partea unor oameni care, deși bine intenționați, sunt ei înșiși înșelați.
În cazul de față mă voi referi la interpelarea venită din partea unui domn de la Martorii lui Iehova (ce-i drept, nu la ușă, ci pe net), care dorea să-mi demonstreze că Isus Hristos este o simplă creatură și nu Însuși Dumnezeu, folosind, așa cum procedează de obicei reprezentanții acestei secte, un text scos din context. Este vorba de versetul din Apocalipsa 3:14. Răspunsul meu pentru domnul în cauză este parte a unei discuții mai lungi, fiind adaptat pentru a putea fi redat în acest articol, lucru pe care îl voi face în cele ce urmează:
”În Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei capitolul 13 versetul 33 am găsit următoarele : „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s’a dospit toată plămădeala.” Cum explicați această asemănare pe care o face Mântuitorul Hristos?”
Răspunsul meu, în cele ce urmează:
Unii fac o mare confuzie aici, dând pildei o conotație negativă și spunând că ea se referă mai degrabă la păcat, deoarece sunt alte pasaje în Biblie care asociază aluatul cu natura omenească păcătoasă, cu ipocrizia, cu păcatul. Vezi, de exemplu, texte cum ar fi cele din Matei 16:6 ori 1 Corinteni 5:6-8.
Dacă ne uităm la contextul apropiat, pilda aluatului urmează unei alte pilde – cea a grăuntelui de muștar – care vorbește despre expansiunea Împărăției. Ea pornește din același punct dar duce explicația mai departe.
Pastorul John Piper a lansat o nouă carte gratuită, conținând materiale devoționale destinate lecturării în Săptămâna mare, denumită sugestiv ”Love to the Uttermost – Devotional Readings for Holy Week”.
Cartea se focalizează pe dragostea și dăruirea de sine a lui Isus Hristos, care au condus la moartea, îngroparea și învierea Lui. Ea conține 8 devoționale, care încep cu Duminica Floriilor și se termină cu Duminca Învierii. Autorul urmărește pașii și cuvintele Domnului Isus, pe măsură ce acesta se pregătește să-și dea viața pentru păcatele noastre, ducând cititorul într-o călătorie a dragostei lui Hristos prin suferință și sacrificiu. Meditațiile din carte sunt extrase de predicile și lucrarea scrisă a lui John Piper.
Din păcate materialul este doar în limba engleză și poate fi descărcat în 3 formate diferite (pdf, epub și mobi) putând fi accesate pe atât pe computer cât și pe alte device-uri mobile (telefon, tabletă, etc.). Pentru a descărca ”Love to the Uttermost” de John Piper, dați click AICI sau pe imaginea din partea stângă a paginii.
Pentru alte materiale gratuite oferite de John Piper în limba română, puteți accesa adresa în limba româna a Desiring God, dand click AICI.
În urmă cu câteva ore, o bună prietenă m-a întrebat sec, aparent din senin: ”Vai, Marian, ai aflat de ultimul scandal din blogosferă?”. ”Nu”, i-am răspuns, ”nu prea mai sunt la curent cu ce se întâmplă în blogosfera creștină.” De ce? Dintr-o scârbă amestecată cu tristețe, ca să fiu sincer până la capăt. Creștinii au învățat mult prea repede (well, unii dintre ei, ca să nu generalizăm) tainele bălăcărelii ”onlain”, de dragul expunerii și a traficului. Să fie cât se poate de clar: observ și nu judec – nu arăt cu degetul. Eu însumi am mai căzut în capcana asta nefericită și nu mă laud cu acele momente. Mi se pare cu atât mai trist cu cât, adesea, lansatorii de provocare sunt persoane publice din mediul evanghelic, formatori de opinie, oameni respectați și cu o influență periculos de ispititoare.
După ce mi-a zis că este vorba de un clip al lui Sunny (de care nu auzisem, neinformatul de mine) – ”Eu mi-s Doamne pui de dac” – o încercare de a adapta folclorul românesc, folosindu-l în închinare – am făcut o strigare scurtă la amicul Goagăl. Ăsta, baiat bun cu toată lumea, mi-a dat repede informația…
M-am trezit apostrofat de un nene (pe TPU), care îmi atrăgea atenția, cu superioritate, că legile din Vechiul Testament sunt obligatorii pentru noi, creștinii (inclusiv tăierea împrejur), ca urmare a cuvintelor Domnului Isus din Matei 5:17 (”Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”).
Tot domnul în cauză, adăuga:
”Eu unul am fost sătul de atâtea aberații proferate în numele lui Dumnezeu și am renunțat la creștinism”.
Din păcate sunt prea mulți astfel de oameni care, dezamăgiți de creștini și amăgiți de pseudo-cercetătorii de ocazie, renunță făra măcar a cerceta cum se cuvine. Redau în cele ce urmează, răspunsul meu pentru acest om, dar și pentru toți cei ce își pun, la rându-le, aceeași întrebare.
I-am întrebat, pe mama si pe tata, dacă va fi întuneric pentru totdeauna și ei mi-au răspuns: “NU, pentru că, dacă îl accepți pe Isus în inima ta, după ce vei muri, vei merge în cer, unde vei vedea cele mai luminoase și mai frumoase culori care s-au văzut vreodată!” Și aceasta a fost prima mea călătorie cu Isus…
Vă invit astăzi să urmăriți umitoarea mărturie a lui Caiden Hooks, un băiețel de numai 8 ani, care, deși este orb din punct de vedere fizic, vede mai bine decât majoritate adulților din vremurile noastre (Marcu 8::18). Din păcate filmulețul este doar în limba engleză…
Urlă întruna… Nu de azi, nu de ieri, ci încă de duminică seara, atunci când am ajuns, frânți dar teferi, în biroul ReMa (partenerul maghiar al Every Generation Ministies) din Budapesta. Pentru cei mai mulți, care cu siguranță nu au de unde să știe, mă refer la câinele vecinilor de imobil din Bartók Bélla út # 25.
Bietul animal, trist și uitat de cei dragi pentru propria-i existență, probabil că și-a infectat bojocii de atâta jale izvorâtă din singurătate. Urlă ziua, urlă noaptea, geme și rage cât îl țin puterile, doar-doar se va găsi cineva care să reinventeze mila și omenia sau… dragostea de câine.
La început am avut o abordare clasică, aceea caragialistic – românească, cea de genul : ”Bubico, mânca-te-ar hingherii!”. Îmi venea să mă duc să îi crăp capul cu ceva cât mai tare, în lipsa unei lopeți adecvate operațiunii.
”Ce este creştinismul? Unii spun că este o filozofie, alţii spun că este o poziţie etică, pe când alţii pretind că, de fapt, este o experienţă. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu pătrunde esenţa problemei.”
Articolul îi aparține lui Tim Keller, fiind preluat și distribuit, cu permisiunea autorului, de către William Anderson, pastor asistent al Calvary Chapel București.
Există viață de după moarte? Există Raiul, există Iadul, există îngerii, exista… Dumnezeu? Peste cei mai mulți dintre noi întrebările acestea vin cu putere cel puțin o dată în viață. Pentru Colton, un băiețel de numai 11 ani, întrebările acestea au căpătat un răspuns ferm: DA.
Copilul susține că, pe când avea doar trei ani și a fost internat în spital timp de câteva zile, agonizând ca urmare a unui diagnostic greşit, el a vizitat Raiul, întâlnindu-l pe Isus, dar și pe sora de a cărei existență nu știa nimic (o sarcină pierdută de mama lui în urmă cu câțiva ani) și pe străbunicul care a murit cu 30 de ani înainte ca Colton să se nască.
Nu poți avea o relație sănătoasă cu Dumnezeu fără a te adânci în mod constant în Cuvântul Său, care este Biblia. Trebuie să mărturisesc faptul că, mai ales în primii ani ai vieții mele de credință, erau anumite părți din această Carte care îmi induceau stări nu tocmai confortabile. Treceam, pe rând de la groază la nedumerire, de la curiozitate la sentimentul că nu voi reuși niciodată a le înțelege pe deplin semnificațiile. Apocalipsa era una dintre acestea. Pe măsură ce anii au trecut am înțeles că, deși voi pătrunde tot mai mult pe măsură ce citesc, întotdeauna vor exista lucruri noi care mă vor umple de bucurie, prin mesajul divin ce mi le transmit, comori de descoperit și bucuria unei continue comunicări cu Creatorul.
Cei mai mulți oameni se apropie de Cartea Apocalipsei ca de un oracol, ce nu are altă menire decât să ne reveleze lucrurile ce vor fi la sfârșit. Alții au văzut în senzaționalul imaginilor descrise acolo o sursă de profit, generând o adevărată industrie din articolele, cărțile, filmele ce au fost produse pornind de la ea. Cei ce vor arunca însă a doua și a treia privire în carte, înțelegând-o din perspectiva relației, vor realiza că deși revelația cu privire la vremurile de pe urmă este una deosebit de importantă, scopul acesta este mult prea mic pentru a ne limita la el.
Apocalipsa este cartea ce îl are în centru pe Cristos glorificat, iar diferitele perspective de a privi sfârșitul nu fac decât să împartă sentimentele și oamenii: unii vor tresălta de bucurie, în timp ce alții se vor umple de groază la mesajul ei.
Vă invit ca, în lunile ce urmează, să urmăriți pe blogul ”Pentru Isus” ciclul de mesaje ce va parcurge întreaga carte a Apocalipsei. Capitol cu capitol, verset cu verset și adâncindu-vă în studiul ei veți descoperi frumusețea și măreția revelației divine. Mesajele vor fi prezentate de pastorul Florin Enescu, de la Biserica Calvary Chapel București și pot fi găsite în secțiunile ”Predici” și ”Apocalipsa” ale blogului.
Puțini sunt aceia care nu au văzut măcar una dintre ecranizările Cronicile din Narnia. Zilele acestea a fost lansată cea de-a treia parte a seriei, ”Călătorie pe mare cu zori de zi”. Pentru cei care mai și citesc, puteți găsi seria în format electronic AICI (deocamdată doar în limba engleză).
Actorul Liam Neeson, vocea leului Aslan din ultima parte a Cronicilor din Narnia, atrage zilele acestea numeroase critici prin faptul că afirmă că acest character este o reprezentare a lui Hristos, dar că simbolizează de asemenea și alți lideri spirituali, raportează Catholic News Agency.
O parte din conținutul de pe această pagină a fost dezactivată pe 6 August 2019 ca urmare a unui notificări de retragere DMCA de la C.S. Lewis Pte. and affiliates. Poți afla mai multe despre DMCA aici:
Despre Președintele american Barack Obama s-au lansat, de-a lungul timpului, supoziții și mituri, alimentate indirect de tăcerea suspect de indiferentă a acestuia. Unul dintre subiectele cele mai dezbătute a fost orientarea lui religioasă.
Unii comentatori (aprox. 18% – multzam pentru observație, maestre) l-au dat ca sigur a fi musulman. Chiar și la noi se mai aude pe la colțuri, mai ales că tot românul se pricepe la politică, câte unul care scuipă printre dinți cu scârbă:
Lasă, bă, că-i musulman!…
Recentele afirmații ale lui Obama poate că vor schimba opinia majorității, dând prilej de noi comentarii și discuții. ”Loud and clear”, Președintele celui mai puternic stat al lumii și-a afirmat aderența la creștinism, pe baza deciziei personale, dar și faptul că suntem salvați prin harul lui Dumnezeu, că Isus a murit pentru păcatele noastre. Declarațiile au fost făcute astăzi, în cadrul unui eveniment din Albuquerque New Mexico, Obama dând curs unei întrebări ale unei femei aflate în mulțime.
Nu știu ce este cu adevărat în mintea ori în inima omului Obama, dar sunt sigur de un lucru: de data asta a avut dreptate!
În cele ce urmează puteți urmări în întregime declarația Președintelui Statelor Unite, transmisă de CBN NEWS.
Astăzi am celebrat cu toţii Cina Domnului, la Biserică. A fost frumos; a fost unic şi înălţător. Am rămas, însă, sub puternica impresie a unui detaliu pe care nu-l voi uita prea curând: atunci când întreaga congregaţie urma să se împărtăşească cu vinul ce reprezintă sângele lui Hristos, undeva, în spatele sălii, cineva şi-a scăpat paharul.
Nimic nou, nimic grav… Doar că sunetul acela, creat de rostogolirea aproape ostentativă a micuțului obiect pe podea, m-a dus cu gândul la milioanele de situaţii în care, din neatenţie sau din vină, adevăratul sânge al lui Hristos nu a mai ajuns la cei ce au atâta nevoie de el! De câte ori, cu o viaţă murdărită de păcat şi de răzvrătire, oamenii nu l-au făcut zadanic, câlcându-l în picioare!
Cu gândul la chemarea tristă a cântării bătrâneşti „Nu călcaţi sângele în picioare”, la ai mei dragi ce se sting în nelegiurile lor, la toate zilele în care eu însumi mi-am scăpat paharul, am plâns…
Mulţumim Doamne, pentru sângele Tău, care se varsă pentru iertarea păcatelor! Şi ne iartă rătăcirile ce golesc paharul împărtăşaniei…
Mihaela Tatu: „Buda nu este Dumnezeu! Buda este egal Isus, egal Mahomed…” (Antena 2, Emisiunea „Celebri sau nu la Mihaela Tatu”, 17.02.2010)
Îndrăznesc să o corectez pe distinsa prezentatoare TV, aflată, evident, într-o mare confuzie:
Doamna Tatu, ați început bine: este adevărat că Buda nu este Dumnezeu. Dar, mai ales dacă vă considerați creștină, trebuie să știți că Buda NU este egal Isus!
O lume întregă luat-o razna. O piesă în care Isus Hristos este prezentat ca homosexual, s-a jucat în Statele Unite în… biserică!. Piesa „Corpus Christi”, adaptare a unui roman scris de Terrence McNally, a fost urmărită de sute de spectatori care au aplaudat frenetic la final. Mai multe zeci de persoane au protestat în Santa Ana (California) împotriva blasfemiei. „Church of the Foothills”, biserica unde s-a jucat piesa lui McNally, a primit şi numeroase telefoane de ameninţare în ultimele zile. Citeşte restul articolului…
Trăim într-o lume nebună; de la o vreme încoace, mai exact de când a intrat păcatul în lume, este şi ne-bună. Adică nu mai este ceea ce ar trebui să fie. Şi pe măsură ce trăim vremurile de pe urmă, degradarea este tot mai evidentă. Lumea piere odată cu păcatul în care omenirea se încăpăţânează să existe ca rob. Iar noi, creştinii, ar trebui să fim lumini, să oferim exemple, indicatoare către cer. Ar trebui!…
Mă apropii cu paşi mari de al treisprezecelea an de lucrare. Nu e mult, veţi spune, iar eu mă voi declara de acord. Cu toate acestea pot spune că, în tot acest răstimp, am trăit şi am experimentat multe. Am pornit de la a avea o inimă de slujitor. Îmi place să cred, că, pe măsură ce am ajuns să şi conduc, am crescut în… slujire. Pentru că liderul adevărat nu depăşeşte niciodată acest nivel, ci doar îl aprofundează. Citeşte restul articolului…
V-aţi întrebat vreodată care este cel mai scurt verset din Sfânta Scriptură? Ei bine, nu are rost să vă apucaţi să răsfoiţi… Iar dacă nu vreţi să aflaţi direct de la mine, măcar citiţi de-a fir a păr, toată Biblia, nu mergeţi la întâmplare. Veţi găsi comori aşa cum niciodată nu v-aţi fi imaginat, iar viaţa voastră nu va mai fi la fel după aceea.
„Isus plângea”. Ioan 11:35. Scurt. La obiect. Emoţionant. Teribil. Este pasajul în care Domnul Isus plânge la mormântul lui Lazăr. Biblia spune că Duhul i s-a înfiorat când a văzut-o pe Maria şi pe iudeii care veniseră cu ea… plângând. Deşi ştia ce are să se întâmple, că Lazăr va fi înviat, Isus plânge! Dumnezeul cerului şi al pământului, Alfa şi Omega, Creatorul tuturor… plânge, demonstrând că umanitatea poartă în ea chipul iubitor al lui Dumnezeu. Plânge durerea şi necredinţa celor pe care îi va iubi până la moarte, şi încă moarte de cruce. Citeşte restul articolului
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, SĂ SE LEPEDE DE SINE, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.”
Lepădarea de sine este unul dintre subiectele ce au fascinat dintotdeauna cercetătorii ce au avut de-a face cu Sfintele Scripturi. Cei mai mulţi însă s-au limitat la a privi cu ochiul critic al observatorului şi a căuta semnificaţiile ascunse ale acestei porunci atât de directe şi clare. S-a remarcat printre altele că această cerinţă– „să se lepede de sine” – este unică în literatura mondială. Nimeni altcineva, în afara Domnului Isus, nu a mai rostit-o. Şi cred din toată inima şi că nimeni altul nu a mai dus lepădarea de sine la perfecţiune în afara Celui care iubeşte din simplul motiv că ESTE dragoste. Citeşte restul articolului
Personal m-am confruntat cu drama despre care vorbeşte Paul Washer în mesajul de mai jos, timp de mai mulţi ani. Am trăit crezând că sunt singurul de pe lumea asta la care nu funcţionează instant. M-am simţit vinovat pentru multele situaţii în care am ridicat mâna, repetând acea rugăciune, care pentru cei mai mulţi părea a fi şi unica! Am învăţat după mult timp, după ce am început să transmit la rându-mi mai departe o minciună, un fals, că cei mai mulţi dintre cei din jur sunt asemenea mie… La fel de slabi, la fel de apăsaţi de vină, la fel de obligaţi să întreţină o instantă iluzie, doar pentru că trăiesc într-o lume creştină aparent perfectă, în care te simţi a fi unicul păcătos! Citeste restul articolului
In momentele cele mai de jos ale vietii mi-ai fost aproape. Singurul prieten adevarat prin furtuni salbatice si prin clipe de cer, ai plans cu amaraciune si ai zambit fericit alaturi de mine. M-ai purtat pe bratele Tale puternice si mi-ai daruit din dragostea-Ti pentru lumea asta pierduta. M-ai invatat sa fiu om, un om dupa inima Ta…
Azi nu mai am decat un singur vis: sa fiu ca Tine! Sa iubesc in orice vreme si sa luminez intunericul din jurul meu. Sa mangai tristii si sa hranesc saracii, sa le spun despre frumusetea Creatorului, invatandu-i sa paseasca pe calea cea stramta, asteptand cu nerabdare venirea Ta…
Textele de pe acest blog pot fi preluate numai cu permisiunea autorului (Marian Zaharia) si doar in scopuri necomerciale, cu specificarea sursei si a numelui autorului. Va multumesc pentru intelegere!
Publicat de martzian 
la martzianu' 